Cruchaga André – Animal herido
André Cruchaga este un poet, profesor și promotor cultural salvadorian. S-a născut în 1957 la Nueva Concepción, în departamentul Chalatenango, El Salvador. Are studii în Științele Educației și a lucrat ca profesor de umanioare, director și cadru didactic în învățământul de bază și superior.
Este considerat unul dintre poeții salvadorieni contemporani cu o activitate literară susținută. Poezia sa este legată de experiența durerii, a memoriei, a desolării, dar și de încercarea de a transforma suferința în frumusețe verbală. O parte din opera sa a fost tradusă în franceză, inclusiv antologii precum El fuego atrás de la ventana și Viajar de la ceniza.
A publicat numeroase volume de poezie și a participat la festivaluri literare din El Salvador și din alte țări. Printre recunoașterile menționate de presa culturală se află premii obținute la festivaluri internaționale de poezie din El Salvador și în cadrul Alianței Franceze.
André Cruchaga rămâne o voce importantă a poeziei salvadoriene actuale, printr-o operă intensă, marcată de imagini puternice, meditație existențială și sensibilitate față de condiția umană.
Surse:
Literatura Salvadoreña Wiki, „André Cruchaga”: https://literaturas.fandom.com/es/wiki/Andr%C3%A9_Cruchaga
EcuRed, „André Cruchaga”: https://www.ecured.cu/Andr%C3%A9_Cruchaga
Diario Co Latino, „André Cruchaga: poeta salvadoreño que trasciende fronteras”: https://www.diariocolatino.com/andre-cruchaga-poeta-salvadoreno-que-trasciende-fronteras/
Odiseo en el Erebo, „André Cruchaga y su intenso itinerario poético”: https://odiseoenelerebo.blogspot.com/2024/05/andre-cruchaga-y-su-intenso-itinerario.html
Animal herido
La calle incomprensible con su horca de andenes lúgubres.
La misma película en blanco y negro de la ceniza, la violencia
en su punto fijo de dureza y sus palpitantes cadáveres:
el carbón ominoso de los jardines golpeándonos frente al espejo.
El país mío con su joroba y lágrimas al borde de alcantarillas.
¿Nos sirve de algo la fuerza bruta para descifrar el escombro,
ese extraño legado del sudor entre las ingles?
Las horas del despojo nos salpican con cierta alevosía.
La temperatura se precipita y agoniza en los guantes del escalofrío,
nos tritura el vacío de esa distancia que hemos ido creando,
nos desconoce la mesa y esa impasible simulación de primavera.
Siempre he creído que el bullicio es una especie de tautología,
esa otra cara de la anonimia, la complicidad obstinada y compulsiva.
(En la hemeroteca de la hojarasca, los vaivenes políticos
de la contradicción y su secuela de escaramuzas.)
Hoy por hoy, déjame. Soy animal herido en medio del desorden.
Soy una criatura que quiso robarle los ojos a una antorcha
de tormenta, a un carrusel de peces en bajorrelieve de aluminio.
Fiară rănită
Stradă de nepătruns cu răscrucea ei de trotuare lugubre.
Aceeași peliculă de cinema în alb-neagră a cenușii, violența
aflată în faza ei de vârf și cadavrele vii ce le lasă în urmă:
carbonul hidos al grădinilor lovindu-se în oglinzi.
Patria mea cu povara și lacrimile ei aflate lângă o gaură neagră.
La ce folos forța brută pentru a înșira gunoiul,
această stranie senzație de transpirație la brâu?
Clipele posterioare ne împroașcă cu o oarecare precauție.
Învelită în mantia febrei, temperatura crește și nu dă înapoi,
ne umple golul acestei distanțe pe care singuri am creat-o,
masa de lucru ne e străină și astă simulare impasibilă de primăvară.
Mereu am crezut că larma e un soi special de tautologie,
acea altă față a anonimatului, complicitate obstinată și compulsivă.
(În arhiva de ziare a frunzișului oscilațiile politice
ale legii contradicțiilor și sechela lăsată de luptele fără de rost.)
Acum lasă-mă. Sunt o fiară rănită în mijlocul haosului.
Sunt o creatură ce a dorit să fure ochiul unei făclii aprinse
de furtună, a unui banc de pești rotindu-se în basorelief de aluminiu.
Traducător: Langa Andrei (contribuția specială)