Hierro José – Alegría

José Hierro del Real a fost un poet și critic de artă spaniol. S-a născut la Madrid, la 3 aprilie 1922, și a murit în același oraș la 21 decembrie 2002. Deși s-a născut la Madrid, copilăria și tinerețea sa au fost legate de Santander.
După Războiul Civil Spaniol a fost închis mai mulți ani din cauza activității politice a familiei și a apropierii de cauza republicană. Această experiență a influențat profund opera sa. A lucrat ca critic de artă, redactor și colaborator în diferite publicații culturale.
Primele sale volume importante au fost Tierra sin nosotros și Alegría, apărute în 1947. Printre alte cărți se numără Con las piedras, con el viento, Quinta del 42, Cuanto sé de mí, Libro de las alucinaciones, Agenda și Cuaderno de Nueva York. Poezia sa combină mărturia istorică, experiența personală, memoria, timpul, durerea, muzicalitatea și imagini de mare forță. A primit Premiul Național de Poezie, Premiul Príncipe de Asturias de las Letras și Premiul Cervantes în 1998.

Surse:
Instituto Cervantes, „José Hierro. Biografía”: https://www.cervantes.es/bibliotecas_documentacion_espanol/biografias/belgrado_jose_hierro.htm  
Instituto Cervantes Belgrado, „Biografía de José Hierro”: https://belgrado.cervantes.es/es/biblioteca_espanol/biografia_jose_hierro.htm

Alegría

Llegué por el dolor a la alegría.
Supe por el dolor que el alma existe.
Por el dolor, allá en mi reino triste,
un misterioso sol amanecía.

Era alegría la mañana fría
y el viento loco y cálido que embiste.
(Alma que verdes primaveras viste
maravillosamente se rompía)

Así la siento más. Al cielo apunto
y me responde cuando le pregunto
con dolor tras dolor para mi herida.

Y mientras se ilumina mi cabeza
ruego por el que he sido en la tristeza
a las divinidades de la vida.

Bucurie

Ajuns-am prin dureri la bucurie.
De suflet am aflat atunci când doare.
Iar din durere a răsărit un soare
în trista-mi, misterioasa împărăţie.

O bucurie-i frigul dimineţii
și vântul rece şi nebun ce bate.
(Simţeam cum sufletu-mi frumos se zbate,
deşi văzuse primăveri, verdeaţă).

Aşa o simt mai mult. Ochesc tot cerul
și când întreb răspunde cu-adevărul
durerilor ce vin peste-a mea rană.

Şi-n timp ce capul mi-e străluminat
mă rog pentru acel când trist am stat
de toate zeitățile mundane.

Traducător: Langa Andrei (contribuția specială)