Mutis Álvaro – Sonata
Álvaro Mutis Jaramillo a fost un poet, romancier și jurnalist columbian. S-a născut la Bogotá, la 25 august 1923, și a murit la Ciudad de México, la 22 septembrie 2013. O parte din copilărie și-a petrecut-o în Belgia, iar această experiență europeană a rămas importantă în imaginarul său literar.
Din 1956 a locuit în Mexic. A lucrat în publicitate, radio, presă și relații publice, dar s-a consacrat prin poezie și proză. Personajul său literar cel mai cunoscut este Maqroll el Gaviero, prezent atât în poezie, cât și în romanele sale.
Printre cărțile sale se numără Los elementos del desastre, Reseña de los hospitales de ultramar, Los trabajos perdidos, Summa de Maqroll el Gaviero, La nieve del almirante, Ilona llega con la lluvia și Empresas y tribulaciones de Maqroll el Gaviero. Opera sa explorează călătoria, eșecul, aventura, degradarea, marea, dorința și destinul. A primit Premiul Cervantes în 2001 și Premiul Príncipe de Asturias de las Letras în 1997.
Surse:
Instituto Cervantes, „Álvaro Mutis. Biografía”: https://www.cervantes.es/bibliotecas_documentacion_espanol/biografias/estambul_alvaro_mutis.htm
Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes, „Álvaro Mutis”: https://www.cervantesvirtual.com/portales/alvaro_mutis/
Biblored, „Álvaro Mutis: vida, obra y mejores libros”: https://biblored.gov.co/noticias/alvaro-mutis-vida-obra-mejores-libros
Sonata
Otra vez el tiempo te ha traído
al cerco de mis sueños funerales.
Tu piel, cierta humedad salina,
tus ojos asombrados de otros días,
con tu voz han venido, con tu pelo.
El tiempo, muchacha, que trabaja
como loba que entierra a sus cachorros
como óxido en las armas de caza,
como alga en la quilla del navío,
como lengua que lame la sal de los dormidos,
como el aire que sube de las minas,
cono tren en la noche de las páramos.
De su opaco trabajo nos nutrimos
como pan de cristiano o rancia carne
que enjuta la fiebre de los ghettos
a la sombra del tiempo, amiga mía,
un agua mansa de acequia me devuelve
lo que guardo de ti para ayudarme
a llegar hasta el fin de cada día.
Sonată
Timpul te-a adus iarăși
în cercul visurilor mele funarare.
Pielea ta, o anume umezeală salină
ochii tăi înnegurați din alte zile,
cu vocea ta au venit și cu părul tău.
Timpul, fata mea, care muncește
precum o lupoaică ce-și îngroapă puii,
precum rugina pe armele de vânătoare,
precum algele pe chila corăbiilor,
precum limba care linge sarea celor adormiți,
precum aerul care urcă din mine,
precum trenul în noaptea din pustiuri.
Din truda lui opacă ne nutrim
precum din azimă sau din carnea râncedă
care ostoiește febra ghetto-urilor,
la umbra timpului, draga mea,
o apă limpede din șanțul de irigații îmi înapoiază
ceea ce păstrez de la tine ca să mă ajute
să ajung până la finalul fiecărei zile.
Trăducator: Darius-Aurelian Dragomir-Cozma 2024