Miguel Santos Luna – Una bolsa azul con tu nombre y el del veneno
Luna Miguel Santos, născută la 6 noiembrie 1990 în Alcalá de Henares, este o poetă, eseistă, editoare și jurnalistă spaniolă de renume. Fiica editoarei Ana Santos Payán și a profesorului Pedro J. Miguel, a crescut în Almería din 1996. A început studiile de Jurnalism la Universitatea Rey Juan Carlos din Madrid, dar le-a abandonat pentru a face practică editorială la Penguin Random House, în Barcelona.
Încă de la o vârstă fragedă, Luna Miguel a devenit o voce influentă în literatura contemporană. A publicat primul ei volum de poezie la 18 ani și a continuat cu lucrări precum Estar enfermo (2010), Poetry is not dead (2010), Los estómagos (2015) și Un amor español (2023). Poezia sa este marcată de o explorare intimă a corpului, dorinței și identității.
În domeniul eseului, a abordat teme feministe și literare în lucrări ca El coloquio de las perras (2019), unde aduce în prim-plan scriitoare hispanice uitate, și Caliente (2021), o memorie despre erotism și poliamor. Romanul său El funeral de Lolita (2018) explorează complexitățile dorinței și ale memoriei feminine.
Pe lângă activitatea sa literară, Luna Miguel a fost editoare la revista PlayGround și co-directoare a editurii Caballo de Troya. Munca ei a contribuit semnificativ la vizibilitatea noilor voci literare și la reflecția asupra rolului femeii în literatura contemporană. În prezent, locuiește între Barcelona și Madrid și colaborează cu publicații precum Babelia.
Una bolsa azul con tu nombre y el del veneno
Dejaste de masticar la sangre: la vida se resumía en suero porque el suero es el nuevo oro.
Ya no buscamos diamantes, queremos longevidad.
Hay reinas que coleccionan comida bajo la cama y todas se creen princesas.
¿Recuerdas el cuento? Hay musculatura. Tu medicina no olía bien.
Hay reinas que coleccionan comida, y en sus venas el suero. Y en sus estómagos los perros.
Ahora dicen que tienes náuseas pero yo sé que cada eructo es un canto.
Una bolsa azul con tu nombre y el del asesino.
Pero tú quieres alimentarte.
Tú quieres decirlo: sobrevivir cansa.
O pungă albastră cu numele tău și al otrăvii
Ai încetat să mai mesteci sânge: viața se rezuma la perfuzii, pentru că perfuzia este noul aur.
Nu mai căutăm diamante, vrem longevitate.
Există regine care adună mâncarea sub pat și toate se cred prințese.
Îți amintești povestea? Există musculatură. Medicamentul nu mirosea bine.
Există regine care adună mâncarea sub pat, iar în venele lor doar perfuzii. Și în stomacul lor chiorăitul.
Acum spun că ți-e greață, dar eu știu că fiecare râgâit este un cântec.
O pungă albastră cu numele tău și-al asasinului.
Însă tu vrei sa te alimentezi.
Vrei s-o spui: supraviețuirea e obositoare.
Traducător: Gărgărită Mihaela, 2025