Luis Leopoldo de – Olvido total
Leopoldo de Luis, pe numele său real Leopoldo Urrutia de Luis, a fost un poet, critic literar, eseist, editor și antologator spaniol. S-a născut la Córdoba, la 11 mai 1918, și a murit la Madrid, la 20 noiembrie 2005. Este considerat una dintre figurile importante ale poeziei spaniole de după Războiul Civil și un reprezentant al poeziei sociale de postbelic.
În timpul Războiului Civil Spaniol a luptat de partea republicană, experiență care i-a marcat profund viața și opera. După război a suferit represiunea regimului franquist și a început să publice folosind numele Leopoldo de Luis. A fost apropiat de poeți precum Miguel Hernández și Vicente Aleixandre.
Opera sa poetică se caracterizează printr-un puternic umanism, prin preocuparea pentru suferința omului, nedreptate, timp, moarte, memorie și demnitate. Printre cărțile sale se numără Alba del hijo, Huésped de un tiempo sombrío, El árbol y otros poemas, Teatro real, Igual que guantes grises, Una muchacha mueve la cortina și Cuaderno de San Bernardo. A fost și un important critic și antologator al poeziei spaniole contemporane.
A primit Premiul Național de Literatură și Premiul Național al Literelor Spaniole, printre alte distincții.
Surse:
Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes, „Biografía de Leopoldo de Luis”: https://www.cervantesvirtual.com/portales/leopoldo_de_luis/biografia/
Real Academia de la Historia, „Leopoldo Urrutia de Luis”: https://historia-hispanica.rah.es/biografias/43882-leopoldo-urrutia-de-luis
Centro Virtual Cervantes, „Obra de Leopoldo de Luis”: https://cvc.cervantes.es/literatura/escritores/deluis/obra.htm
Centro Virtual Cervantes, „Cronología de Leopoldo de Luis”: https://cvc.cervantes.es/literatura/escritores/deluis/cronologia.htm
Olvido Total
FUERA como olvidar la cotidiana
sombra, la oscura orilla de este río.
Como olvidar la triste arcilla humana
y su diario hastío.
Al barro del camino hurtar la huella,
la frente al dulce viento de la tarde,
la pupila a la estrella,
al hondo amor el corazón cobarde.
Y a las cosas la luz de unas miradas,
la pasión de aprehender cuanto limita
las oscuras jornadas
que por la fría tierra el hombre habita.
Lograr que en todo muera la memoria.
Alondra de la voz herida y muerta.
La nieve que es victoria
deje la mano del adiós hoy yerta.
Me duelen estos hombros, este puente
por que transitan pies llagados, rotos,
hacia un oscuro frente
desde un pozo de siglos ya remotos.
Rómpase esta armazón, pero a la Nada
–¿será verdad que hay una nada, un lecho
donde olvidar la carne lacerada?–
vaya este polvo, hombre que fue, deshecho.
Que no quede detrás trágica estela
de sangre y de dolor en llanto oscuro.
Sea como en el mar azul la vela:
Azul. Su nieve. Azul otra vez puro.
Si un ala impura en pobre, humano vuelo
por el cielo del alma se ha cernido,
sea fundido hielo.
Sea como si nunca hubiera sido.
Uitare totală
SĂ FI FOST ca și când ai uita cea de toate zilele
umbră, întunecatul țărm al acestui râu.
De parc-ai uita tristul lut omenesc
și a sa repulsie zilnică.
Noroiului de pe drum să-i ascunzi urma,
fruntea, dulcelui vânt de după-amiază,
pupila, stelei,
iubirii profunde, inima lașă.
Și lucrurilor lumina unor priviri,
pasiunea de a captura ce limitează
întunecatele zile de lucru
pe care, pe pământul rece, omul le trăiește.
Să reușești ca în tot să moară memoria.
Ciocârlie a vocii rănite și moarte.
Zăpada care este victorie
să lase azi inertă mâna unui rămas-bun.
Mă dor acești umeri, acest pod
pe care-l traversează picioare rănite, rupte,
înspre un front întunecat
dinspre o fântână din secole deja îndepărtate.
Rupă-se această osatură, dar spre Vid
-o fi adevărat că există un vid, un culcuș
unde se poate da uitării carnea nefericită?-
ducă-se acest praf, omul care a fost, dezintegrat.
Să nu rămână în spate tragică urmă
de sânge și de durere într-un plânset întunecat.
Să fie ca pânza în marea albastră.
Albastră. Zăpada sa. Albastru din nou pur.
Dacă o aripă impură în bietul, uman zbor
prin cerul sufletului a fost cernută,
să fie gheață topită.
Să fie de parcă n-ar fi fost nicicând.
Traducător: Iosef Indra-Flavia-Elena, 2025