Quessep Giovanni – Insomnio, La ronda y el destino
Giovanni Quessep Esguerra este un poet columbian. S-a născut la San Onofre, în departamentul Sucre, în 1939, într-o familie de origine libaneză. A studiat Filosofie și Litere la Pontificia Universidad Javeriana din Bogotá și ulterior literatură italiană și hispano-americană la Universitatea din Florența.
În copilărie, familia sa a fost nevoită să părăsească San Onofre în perioada violenței bipartizane din Columbia. Formarea sa literară a fost influențată de lecturi precum Divina Comedie, basmele europene, O mie și una de nopți, poezia spaniolă a Secolului de Aur și Rubén Darío.
Printre volumele sale se numără Después del paraíso, El ser no es una fábula, Duración y leyenda, Canto del extranjero, Madrigales de vida y muerte, Muerte de Merlín, Un jardín y un desierto, Carta imaginaria, Brasa lunar și Abismo revelado. Poezia sa este asociată cu visul, basmul, legenda, grădina, moartea, memoria și o mare rafinare a limbajului.
Surse:
Banrepcultural, „Giovanni Quessep”: https://enciclopedia.banrepcultural.org/Giovanni_Quessep
Centro Virtual Isaacs, Universidad del Valle, „Giovanni Quessep”: https://cvisaacs.univalle.edu.co/literatura/giovanni-quessep/
Wikipedia, „Giovanni Quessep”: https://es.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Quessep
Insomnio
Canto de un grillo en el jardín
trae consigo la rama del insomnio,
como un pito de vidrio
que convoca las alas del invierno.
Nunca estuve tan cerca de la muerte,
nunca supe que detrás de la música
pudiera haber el cielo adverso
perdido entre las zarzas y los robles.
¿La vida es ilusoria entonces,
un huerto miserable
por donde van la ronda de las constelaciones
y el reposo nocturno inalcanzable?
La ronda y el destino
Si vivo es porque el aire
me otorga su escondida claridad;
dando pasos de ciego en un jardín
toco los cactus de la muerte.
Pasado tanto tiempo
de estar maravillado por el alba,
miro en sus hojas la condena,
lo que me corresponde de la vida.
No me pidas entonces, no me pidas
la canción de los bosques;
nada podré bajo este almendro,
nada sino soñar contigo y con la nieve.
Insomnie
Cântecul unui greier în grădină
apleacă ramul insomniei,
ca un scrâșnet pe sticlă
ce cheamă aripile iernii.
Nu am mai fost atât de aproape de moarte,
niciodată nu am știut că în spatele muzicii
ar putea să se afle cerul celălalt
pierdut printre mărăcini și stejari.
Așadar, viața e iluzorie,
o grădină de mizerabilă zarzavat
pe unde trec una câte una constelațiile
și tihna nocturnă imposibil de găsit?
Traducător: Langa Andrei (contribuție specială)
Rondul și destinul
Sunt viu fiindcă aerul
îmi dă din tainica-i limpezime;
cu pași-mi strâmbi printr-o grădină
ating ai cactușilor țepi.
Atâta timp am stat
înmărmurit în fața zorilor de zi,
citind pe raza lor sentința
care îmi vine de la viață.
Nu-mi cere acum, nu-mi cere
cântarea sacră a pădurilor;
ce pot să fac de sub acest migdal,
decât doar să mi te visez și să visez zăpada.
Traducător: Langa Andrei (contribuție specială)