Faílde Domingo F. – Demiurgo
Domingo F. Faílde a fost un poet și profesor spaniol. S-a născut la Linares, Jaén, la 17 octombrie 1948, și a murit la Algeciras, la 9 februarie 2014. A fost licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Granada.
În anii de formare a participat la activitatea literară și politică de la sfârșitul anilor 1960. A fost integrat într-un grup de poeți de inspirație brechtiană, în jurul unor reviste precum Tragaluz, condusă de Álvaro Salvador. Mai târziu a lucrat ca profesor de literatură la Colegio Los Pinos din Algeciras, până la pensionare.
Opera sa este legată de poezia critică, de reflecția morală și de experiența socială a generației sale. A publicat texte poetice în reviste și antologii, iar în indexuri de poezie apare cu poeme precum Demiurgo. Activitatea sa este documentată mai ales în surse locale și în arhive digitale de poezie.
Surse:
Colegio Los Pinos, „Se fue uno de los nuestros… Domingo F. Faílde”: https://colegiolospinos.eu/se-fue-uno-de-los-nuestros-domingo-f-failde/
Poesía Castellana, „Domingo F. Faílde”: https://www.poesiacastellana.es/biografias.php?id=F.+Fa%C3%ADlde%2C+Domingo
Demiurgo
Contempla, a cada instante, los signos de la luz.
En su penumbra el mundo fue inscribiendo
los nombres liminares
y esa palabra aún no pronunciada
que, contra la evidencia, le incita a navegar.
¿Pudo hacer otra cosa? ¿Hubo acaso
otra estrella?
No eligió campo para la batalla:
el magma, el sol, las fresas,
excavaron azules galerías por donde
fantasmas sin futuro buscaron cobijo
y, desoladamente,
como quema la vida sus cuarteles,
quedó, liviano, el humo, un cierto olor a pólvora
y confusión, en fin.
Al filo de los mapas, ordena la escritura
lugares, piezas, pecios,
en que la luz se expresa.
El resto, farsa, fábula,
materiales a salvo del viento.
O el poema.
Demiurg
Contemplează, în fiecare clipă, semnele luminii.
Lumea transcria nume liminare
în penumbra sa
și acest cuvânt încă neexprimat
care, în pofida la toate, le incită să-și continue calea.
Putea să fie altceva? Poate că a existat
altă stea.
Nu a ales câmpul pentru luptă:
magma, soarele, fragii
au săpat galerii azurii pe acolo pe unde
fantasmele fără viitor au căutat adăpost
și, spre regret,
viața le frige cumplit locașurile,
încontinuu, cu finețe, fumul, un miros clar de pulbere
și, drept urmare, confuzie.
Pe marginea hărților, pune în ordine cu scriitura sa
lucruri, artefacte, epave,
prin care lumina vorbește.
În urmă rămâne farsa, fabula,
materiale lăsate în bătaia vântului.
Sau poemul.
Traducător: Langa Andrei (contribuție specială)