Meleck Vivanco María – El salto de un caballo
María Meleck Vivanco a fost o poetă suprarealistă argentiniană. S-a născut în Valle de San Javier, Traslasierra, provincia Córdoba, la 23 iunie 1921, și a murit la Portezuelo, Maldonado, Uruguay, la 8 noiembrie 2010. Este considerată una dintre vocile cele mai singulare ale suprarealismului poetic argentinian.
În 1943 a ajuns la Buenos Aires, unde a intrat în contact cu mediile literare și cu primul grup suprarealist argentinian. A cunoscut autori precum Enrique Molina, Francisco Madariaga, Olga Orozco și alte figuri ale avangardei. Poezia ei se caracterizează prin imagini neobișnuite, libertate asociativă, erotism, viziuni onirice și o puternică autonomie a limbajului.
Printre cărțile sale se numără Taitacha Temblores, El agua y el cántaro, La moneda animal, Plaza prohibida, Canciones para Ruanda și Mar de Mármara. A primit mai multe distincții, printre care Premiul Fundación Argentina para la Poesía. Opera ei a rămas mult timp în marginea canonului, dar este astăzi recuperată ca o contribuție importantă la poezia argentiniană modernă.
Surse:
Wikipedia, „María Meleck Vivanco”: https://es.wikipedia.org/wiki/Mar%C3%ADa_Meleck_Vivanco
Revista Acrobata, „5 poemas de María Meleck Vivanco”: https://revistaacrobata.com.br/florianomartin/atlas-lirico-da-america-hispanica/5-poemas-de-maria-meleck-vivanco-argentina-1921-2010/
Triplov, „Surrealismo – María Meleck Vivanco”: https://www.triplov.pt/surreal/Maria-Meleck-Vivanco/Antologia/index.html
El salto de un caballo
No tardaré en llegar
a los despojos sobrantes de luz
que enhebran la vida de las islas
Contemplando el ritual incesante del mar
Colmada de caparazones
Estallarán completamente inmóviles
Extraños océanos Confusos océanos
Llorados sobre mi penitencia
Con la muerte de tantos ávidos ojos
mirando hacia mi sangre
Como cálices de flores sitiadas en su fiesta
En órbitas vibrantes de artificios
sobrevoladas de ángeles
En fisuras de cielo donde la noche escinde sus ríos
Sus diamantes estáticos
Sus fríos escalpelos de hermosura
No tardaré en llegar
a los despojos sobrantes de sombra
con carruseles cósmicos y blancos elefantes dormidos
A sabiendas descorreré los velos de mi muerte
Y en los perfectos espejos encendidos
el salto de un caballo desbordará el azogue.
Saltul unui cal
Nu voi întârzia să prind
ultimile rămășițe ale luminii
ce întrețin viața insulelor
Contemplnd ritualul continuu al mării
Grămezi de cochilii
Au exploadat în totală nemișcare
Oceane ciudate Oceane obscure
Înlăcrimate peste penitența mea
Cu moartea atâtor ochi însetați
privind în sângele meu
Ca potirile florilor asediate de ziua lor
În orbitele vibrânde de artificii
înconjurate de îngeri în zbor
În fisurile nopții unde noaptea își varsă râurile
Diamantele sale statice
Bisturiile sale reci de frumusețe
Nu voi întârzia să prind
ultimile rămășițe de umbră
cu carusele cosmice și albi elefanți adormiți
Cu ochii închiși voi decora voalurile morții mele
Și în perfectele oglinzi iluminate
saltul unui cal va face să fiarbă mercurul.
Traducător: Langa Andrei (contribuția specială)