Nogueras Luis Rogelio – Arte poética

Luis Rogelio Nogueras, cunoscut și ca „Wichy” sau „El Rojo”, a fost un poet, narator, scenarist, cineast, desenator și jurnalist cubanez. S-a născut la Havana, la 17 noiembrie 1944, și a murit în același oraș la 6 iulie 1985. Este una dintre figurile importante ale literaturii cubaneze din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
A studiat Limba și Literatura Spaniolă și Hispano-Americană la Universitatea din Havana. A lucrat în cadrul Institutului Cubanez de Artă și Industrie Cinematografică, unde a participat la realizarea de documentare, animații și scenarii. A fost, de asemenea, unul dintre fondatorii revistei literare El Caimán Barbudo și a colaborat cu publicații culturale cubaneze.
Ca poet, a publicat volume precum Cabeza de zanahoria și Las quince mil vidas del caminante. A scris și romane, între care El cuarto círculo și Y si muero mañana. Opera sa combină ironia, jocul intelectual, cultura populară, experimentul literar, interesul pentru cinematografie și o viziune critică asupra realității.

Surse:
Círculo de Poesía, „Arte poética No. 16: Luis Rogelio Nogueras”: https://circulodepoesia.com/2010/08/arte-poetica-no-16-luis-rogelio-nogueras/  
Festival Internacional de Poesía de Medellín, „Entrevista Luis Rogelio Nogueras”: https://www.festivaldepoesiademedellin.org/es/Diario/13.html  
EcuRed, „Luis Rogelio Nogueras”: https://www.ecured.cu/Luis_Rogelio_Nogueras

Arte poética

Ahora sé
que el poema, antes de ser las líneas trazadas
con prisa,
es la conversación en el café,
la sonrisa azul de Blanca Luz,
la muerte de este hombre,
el apretón de manos o la vida entre dos.

Ahora sé
que trazar estas líneas
no es
sino la forma última de hacer la poesía,
el último acto del poema,
la función de trasplantar la vida a la hoja.

La poesía empieza en todas partes
y termina siempre en los papeles.

Artă poetică

Acum știu
că poemul, înainte să fie linii trasate
în grabă,
e conversația avută în cafea,
surâsul albastru a lui Blanca Luz,
moartea acestui om,
strângerea de mână sau viața în pereche.

Acuma știu
că trasarea acestor linii
nu e altceva
decât forma cea de pe urmă de a face poezie,
ultimul act al poemului,
îndeletnicirea de a transplanta viața pe foaie.

Poezia începe din toate părțile
și se termină pe hârtie.

Traducător: Langa Andrei (contribuția specială)