Juarroz Roberto – Hay que caer y no se puede elegir dónde
Roberto Juarroz a fost un poet, bibliotecar, critic și eseist argentinian. S-a născut la Coronel Dorrego, în provincia Buenos Aires, la 5 octombrie 1925, și a murit la Temperley, la 31 martie 1995. Este una dintre vocile cele mai originale ale poeziei argentiniene din secolul al XX-lea.
A studiat Biblioteconomie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Buenos Aires și și-a continuat formarea la Sorbona, la Paris. A fost profesor universitar și a desfășurat activitate profesională în domeniul bibliotecologiei și al documentării. Între 1958 și 1965 a condus, împreună cu Mario Morales, revista Poesía = Poesía.
Opera sa este cunoscută sub titlul general Poesía vertical, un proiect poetic de mare coerență, construit în mai multe volume. Poezia lui Juarroz este concisă, metafizică și meditativă. Temele sale centrale sunt existența, limbajul, abisul, tăcerea, realitatea, posibilul și limitele cunoașterii. În 1984 a devenit membru al Academiei Argentiniene de Litere.
Surse:
Escritores.org, „Juarroz, Roberto”: https://www.escritores.org/biografias/1996-juarroz-roberto
Biografías y Vidas, „Roberto Juarroz”: https://www.biografiasyvidas.com/biografia/j/juarroz.htm
Wikipedia, „Roberto Juarroz”: https://es.wikipedia.org/wiki/Roberto_Juarroz
Hay que caer y no se puede elegir dónde.
Hay que caer y no se puede elegir dónde.
Pero hay cierta forma del viento en los cabellos,
cierta pausa del golpe,
cierta esquina del brazo
que podemos torcer mientras caemos.
Es tan sólo el extremo de un signo,
la punta sin pensar de un pensamiento.
Pero basta para evitar el fondo avaro de unas manos
y la miseria azul de un Dios desierto.
Se trata de doblar algo más que una coma
en un texto que no podemos corregir.
E timpul să cazi și nu se poate alege unde.
E timpul să cazi și nu se poate alege unde.
Există însă o formă de trecere a vântului prin plete,
o pauză aparte înaintea impactului,
o anumită încovoiere a brațului
ce o putem corija în momentul căderii.
E doar vârful unui semn,
punct bine definit al unui gând.
Gata însă pentru a evita finitudinea unor mâini rapace
și mizeria de culoare azurie a unui zeu fără suflet.
Se încearcă ceva mai mult decât îndreptarea unei virgule
într-un text care nu putem să îl corectăm.
Traducător: Langa Andrei (contribuția specială)