Tapia y Rivera Alejandro – El ángel del Amor
Alejandro Tapia y Rivera a fost un poet, dramaturg, eseist, istoric, scriitor și om de cultură puertorican. S-a născut la San Juan, Puerto Rico, la 12 noiembrie 1826, și a murit în același oraș la 19 iulie 1882. Este considerat una dintre figurile fondatoare ale literaturii puertoricene.
A trăit într-o epocă în care Puerto Rico se afla sub dominație colonială spaniolă, iar activitatea sa culturală a avut un rol important în formarea unei conștiințe literare locale. A fost interesat de istorie, teatru, poezie, educație și viața publică. A adunat și a publicat documente istorice importante în Biblioteca histórica de Puerto Rico, contribuind la cunoașterea trecutului insulei.
A scris în mai multe genuri: poezie, teatru, roman, eseu și istorie. Printre operele sale se numără drame, texte istorice și creații literare care au participat la definirea unei literaturi puertoricene proprii. Enciclopedia de Puerto Rico îl prezintă ca unul dintre autorii cei mai prolifici ai secolului al XIX-lea și ca fondator al literaturii puertoricene. Opera și activitatea sa culturală îl fac o figură esențială pentru identitatea literară a Puerto Rico.
Surse:
Enciclopedia de Puerto Rico, „Alejandro Tapia y Rivera”: https://enciclopediapr.org/content/alejandro-tapia-rivera/
Real Academia de la Historia, „Alejandro Tapia y Ribera”: https://historia-hispanica.rah.es/biografias/43331-alejandro-tapia-y-ribera
Instituto Alejandro Tapia y Rivera, „Quiénes somos”: https://www.institutoalejandrotapia.org/blank-1
El ángel del amor
Dios hizo el mundo; con su voz divina
del caos lo sacó,
y admirando su obra peregrina
se dice que la amó.
Su grandioso querer cumplido estaba
magnífico, inmortal;
pero amante, colmar aun le faltaba
su afecto celestial.
Y ante el dulce mirar de su ternura
la esfera se extasió,
y el ángel de la luz y la hermosura
en luna se trocó.
Y el grato aroma de su noble aliento
lanzó sobre el Abril,
y el ángel del perfume en el momento
fue rosa del pensil.
Y emanando su lábio regalado
al ángel de la miel,
fue emblema de su néctar delicado
la dulce abeja fiel.
Y formó de su voz la simpatía,
un eco seductor,
y el ángel de la plácida armonía
trocóse en ruiseñor.
Empero deseaba el Dios potente
formar un nuevo ser;
y un ángel de su Edén trajo clemente
y fuiste tú, mujer.
Y te ornó con diadema de hermosura,
te alzó como deidad;
dio a tus ojos mil perlas de ternura,
de gozo y de piedad.
Y emblema, oh Celia, del amor divino
te quiso el Hacedor
consagrar al benéfico destino
del ángel del amor.
Îngerul iubirii
Dumnezeu a făurit lumea; cu glasul lui divin
a scos-o din haos,
și admirându-și opera de peregrin
se povestește că o iubea.
Prețioasa lui aspirație desăvârșită era
magnifică, eternă;
însă iubitor, îi lipsea împlinirea
afecțiunii sale dumnezeiești.
Și dinaintea privirii duioase a tandreței lui
văzduhul s-a desfătat,
și îngerul luminii și al frumuseții
în lună s-a metamorfozat.
Și plăcuta mireasmă a nobilei sale răsuflări
a răspândit-o în Aprilie,
iar îngerul miresmei pe dată
în trandafir de grădină se preschimbă.
Și răsfirându-și buzele înzestrate
îngerului mierii,
simbol al nectarului său suav
fu prețioasa albină devotată.
Și afecțiunea s-a făurit din glasul lui
un ecou ademenitor,
iar îngerul armoniei discrete
în privighetoare s-a prefăcut.
Dar Dumnezeu atotputernic a dorit
o nouă ființă să înfăptuiască;
și un înger din Edenul său a adus milostiv
și ai fost tu, femeie.
Și te-a înzestrat cu cunună de frumusețe,
te-a mărit precum o zeitate;
a cinstit ochilor tăi o mie de perle de tandrețe
de bucurie și evlavie.
Și simbol, oh Celia, al iubirii divine
Vrut-a Creatorul
să te închine destinului prielnic
al îngerului iubirii.
Trăducator: Martinescu Ioana 2024