Larrea Juan – Evasión
Juan Larrea Celayeta a fost un poet și eseist spaniol. S-a născut la Bilbao, la 13 martie 1895, și a murit la Córdoba, Argentina, la 9 iulie 1980. A fost una dintre figurile spaniole apropiate de avangardele poetice ale secolului al XX-lea.
A lucrat ca arhivar și a început să publice în reviste legate de ultraism, precum Grecia și Cervantes. Mai târziu s-a apropiat de creaționismul lui Vicente Huidobro și a întreținut relații literare cu autori importanți ai avangardei hispanice. O mare parte din poezia sa a fost scrisă în franceză, fapt neobișnuit pentru un autor spaniol.
Printre operele sale poetice se numără Oscuro dominio și Versión celeste. A scris și eseuri importante, între care Rendición de espíritu, La religión del lenguaje español și César Vallejo o Hispanoamérica en la cruz de su razón. După Războiul Civil Spaniol a trăit în exil și și-a dezvoltat o reflecție intensă asupra istoriei, limbajului, avangardei și destinului culturii hispanice.
Surse:
Biografías y Vidas, „Juan Larrea”: https://www.biografiasyvidas.com/biografia/l/larrea_juan.htm
Wikipedia, „Juan Larrea”: https://es.wikipedia.org/wiki/Juan_Larrea_%28poeta%29
Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes, „Juan Larrea, evasión sin límites”: https://www.cervantesvirtual.com/research/juan-larrea-evasion-sin-limites/2ac91e58-e8b1-48fd-89b9-e35688997cc3.pdf
Evasión
Acabo de desorbitar
al cíclope solar
Filo en el vellón
de una nube de algodón
a lo rebelde a lo rumoroso
a lo luminoso y ultratenebroso
Los vientos contrarios sacuden las velas
de mis carabelas
¿Te quedas atrás Peer Gynt?
Las cuerdas de mi violín
se entrelazan como una cabellera
entre los dedos del viento norte
Se ha ahogado la primavera
mi belleza consorte
Finisterre la
soledad del abismo
Aún más allá
Aún tengo que huir de mí mismo
Evadare
Tocmai ce l-am scos din orbită
pe ciclopul solar
Filez în caiere de lână
Dintr-un nor de vată
substanța răzvrătită, materia murmuitoare
partea luminoasă și înfricoșător de sumbră
Vântul de față îmi zguduie velele
caravelelor mele
Rămâi în urmă Peer Gynt?
Corzile vioarei mele
se îngemănează precum firele de păr
între degetele miazănopții
S-a înecat primăvara
frumusețea consoarta mea
Finisterre
pustiiciunea abismului
Încă mai departe
Încă mai trebuie să fug de mine însumi
Trăducator: Lupu Ruth Naomi 2024