Carranza María Mercedes – Oda al amor
María Mercedes Carranza a fost o poetă, jurnalistă și promotoare culturală columbiană. S-a născut la Bogotá, la 24 mai 1945, și a murit în același oraș la 11 iulie 2003. A fost fiica poetului Eduardo Carranza și a crescut într-un mediu intelectual apropiat de literatura spaniolă și columbiană.
În copilărie a trăit în Spania și Franța, însoțindu-și familia în perioada activității diplomatice a tatălui ei. Întoarsă în Columbia, a studiat Filosofie și Litere la Universidad de los Andes. A lucrat în jurnalism cultural și a fost una dintre fondatoarele Casei de Poezie Silva din Bogotá, instituție importantă pentru promovarea poeziei în Columbia.
Printre cărțile sale se numără Vainas y otros poemas, Tengo miedo, Hola, soledad, Maneras del desamor și El canto de las moscas. Poezia ei este directă, lucidă și critică, cu teme precum frica, singurătatea, iubirea, violența politică, dezamăgirea și viața cotidiană într-o societate afectată de conflict.
Surse:
Banrepcultural, „María Mercedes Carranza”: https://enciclopedia.banrepcultural.org/Mar%C3%ADa_Mercedes_Carranza
Poetry International, „María Mercedes Carranza”: https://www.poetryinternational.com/en/poets-poems/poets/poet/102-1280_Carranza
Oda al amor
Una tarde que ya nunca olvidarás
llega a tu casa y se sienta a la mesa.
Poco a poco tendrá un lugar en cada habitación,
en las paredes y los muebles estarán sus huellas,
destenderá tu cama y ahuecará la almohada.
Los libros de la biblioteca, precioso tejido de años,
se acomodarán a su gusto y semejanza,
cambiarán de lugar las fotos,
otros ojos mirarán tus costumbres,
tu ir y venir entre paredes y abrazos
y serán distintos los ruidos cotidianos y los olores.
Cualquier tarde que ya nunca olvidarás
el que desbarató tu casa y habitó tus cosas
saldrá por la puerta sin decir adiós.
Deberás comenzar a hacer de nuevo la casa,
reacomodar los muebles, limpiar las paredes,
cambiar las cerraduras, romper los retratos,
barrerlo todo y seguir viviendo.
Oda iubirii
Un asfințit pe care nu-l vei mai uita niciodată
sosește la tine acasă și se așează la masă.
Puțin câte puțin va avea câte un loc în fiecare cameră,
pe pereți și pe mobilă vor fi urmele sale,
îți va mototoli patul și îți va înfoia perna.
Cărțile din bibliotecă, țesătură prețioasă de ani,
se vor potrivi după chipul și asemănarea ei,
fotografiile își vor schimba locul,
alți ochi îți vor privi obiceiurile,
al tău du-te, vino, între pereți și îmbrățișări
și diferite vor fi zgomotele obișnuite și mirosurile.
În orice după-amiază pe care nu o vei mai uita vreodată
cel care ți-a năruit casa și ți-a sălășluit în lucruri
va ieși pe ușă fără să spună adio.
Va trebui să începi să-ți refaci casa,
Să rearanjezi mobilierul, să cureți pereții,
Să schimbi încuietorile, să rupi tablourile,
Să mături totul și să continui să trăiești.
Trăducator: Dima Anca-Eugenia 2024