Boscán Almogáver Juan – Soneto LXXXV
Juan Boscán Almogáver a fost un poet și traducător spaniol al Renașterii. S-a născut la Barcelona, probabil în jurul anului 1487 sau 1492, și a murit la Perpignan în 1542. Provenea dintr-o familie nobilă catalană și a trăit o parte importantă a vieții în mediul curții.
A fost prieten cu Garcilaso de la Vega, împreună cu care a avut un rol decisiv în introducerea formelor poetice italiene în literatura spaniolă. Sub influența modelelor lui Petrarca și ale poeziei italiene, Boscán a contribuit la folosirea endecasilabului, a sonetului și a altor forme renascentiste în spaniolă.
A tradus în spaniolă Il Cortegiano de Baldassare Castiglione, sub titlul El Cortesano, lucrare importantă pentru idealul umanist al epocii. Opera sa poetică a fost publicată postum, în 1543, împreună cu cea a lui Garcilaso. Poezia sa tratează iubirea, virtutea, prietenia, curtea, reflecția morală și adaptarea tradiției italiene la limba spaniolă.
Surse:
Real Academia de la Historia, „Juan Boscán Almogáver”: https://historia-hispanica.rah.es/biografias/6219-juan-boscan-almogaver
Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes, „Juan Boscán”: https://www.cervantesvirtual.com/portales/juan_boscan/
Quien dice que la ausencia causa olvido (Soneto LXXXV)
Quien dice que la ausencia causa olvido
merece ser de todos olvidado.
El verdadero y firme enamorado
está, cuando está ausente, más perdido.
Aviva la memoria su sentido;
la soledad levanta su cuidado;
hallarse de su bien tan apartado
hace su desear más encendido.
No sanan las heridas en él dadas,
aunque cese el mirar que las causó,
si quedan en el alma confirmadas.
Que si uno está con muchas cuchilladas,
porque huya de quien lo acuchilló
no por eso serán mejor curadas.
Cine spune că absența aduce uitare (Sonetul LXXXV)
Cine spune că absența aduce uitare
merită de toți a fi uitat.
Adevăratul și firmul iubit
este, când e absent, mai pierdut.
Îi învie amintirea simțirea;
Necazul de singurătate-i ușurat;
văzându-se de binele său atât de despărțit,
se face de dorință mai împătimit.
Nu se vindecă rănile în el lăsate,
chiar de s-ar stinge privirea care le lăsase,
dacă rămân în suflet confirmate,
căci dacă cineva are multe răni jungheate,
doar pentru că ar fugi de cine îl junghease
nu de asta vor fi mai bine vindecate.
Trăducator: Cirinpei Naomi Cristina 2024