Asunción Alonso Martha – Mutaciones poéticas
Martha Asunción Alonso Moreno este o poetă, traducătoare și profesoară spaniolă. S-a născut la Madrid în 1986. Este doctor în Studii Franceze la Universidad Complutense de Madrid și are un masterat în Studii Avansate de Istoria Artei la Universitatea din Zaragoza.
A predat în diferite contexte educaționale din Franța, Albania și Spania. Activitatea sa literară este legată de poezie, traducere și reflecție asupra memoriei, spațiului, feminității și identității. A tradus, printre altele, opera scriitoarei Maryse Condé.
Printre volumele sale de poezie se numără Cronología verde de un otoño, Crisálida, Detener la primavera, La soledad criolla, Skinny Cap și Wendy. A primit mai multe premii, între care Premiul Adonáis pentru La soledad criolla, Premiul Național de Poezie Tânără Miguel Hernández pentru Detener la primavera și Premiul de Poezie Tânără RNE pentru Wendy.
Surse:
Instituto Franklin-UAH, „Martha Asunción Alonso Moreno”: https://institutofranklin.net/martha-asuncion-alonso-moreno
Escritores.org, „Martha Asunción Alonso”: https://www.escritores.org/biografias/23585-asuncion-alonso-martha-
Círculo de Poesía, „Martha Asunción Alonso”: https://circulodepoesia.com/2018/11/cartografiar-en-femenino-martha-asuncion-alonso/
Mutaciones poéticas
En mi familia no hay poetas.
Pero mi abuelo Gregorio,
cuando regaba el huerto en Tarancón,
se quedó tantas tardes
velando las acequias, murmurando:
No bebemos
el agua; es ella quien nos bebe.
El agua
es
la mujer.
No, en mi familia no hay poetas.
Pero una vez, muy niña, encontré cáscaras
de huevo azul
a los pies del almendruco.
Se las mostré a mi padre y mi padre, silencioso, me enseñó a hacerles un nido
con ramaje;
y me enseñó por qué: hay pedazos de vida
que son
sueños enteros.
En mi familia, os digo, no hay poetas.
Pero cuando mi bisabuela
Asunción
contempló por vez primera el mar
-la primera y la única-,
me cuentan que se quedó muy seria, muy callada,
durante un ancho rato, hasta que dijo:
Gracias
por
los ojos.
No sé de dónde salgo. En mi familia
no hay poetas
malos.
Mutații poetice
În neamul meu nu sunt poeți.
Dar bunicu-meu Gregorio,
când uda grădina din Tarancón,
stătea seri de-a rândul
veghindu-și jgheaburile, șoptind:
Nu noi bem
apa; ea ne bea pe noi.
Apa
este
femeia.
Nu, în neamul meu nu sunt poeți.
Dar o dată, când eram copilă, am găsit niște coji
de ou albastru
la rădăcina migdalului.
I le-am arătat lui tata și tata, în tăcere, m-a învățat să fac un cuib
din crenguțe;
și m-a învățat de ce: există frânturi de viață
care sunt
vise întregi.
În neamul meu, vă spun, nu sunt poeți.
Dar când străbunică-mea
Asunción
a văzut prima dată marea
-prima și singura-,
mi-au povestit că a rămas foarte serioasă, foarte tăcută,
vreme îndelungată, apoi a spus:
Mulțumesc
pentru
ochi.
Nu știu de unde mă trag. În neamul meu
nu sunt poeți
mărunți.
Trăducator:Sandu-Andrieș Amelia