Delmar Meira – Carta de Roma
Meira Delmar a fost pseudonimul literar al poetei columbiene Olga Isabel Chams Eljach. S-a născut la Barranquilla, la 21 august 1922, și a murit în același oraș la 18 martie 2009. Era fiica unor părinți de origine libaneză.
A studiat Litere la Roma și muzică la Conservatorul Pedro Biava al Universidad del Atlántico. A fost profesoară de istoria artei și literatură și a condus timp de mai mulți ani Biblioteca Publică Departamentală a Atlántico. În 1989 a devenit membră a Academiei Columbiene de Limbă.
Printre volumele sale se numără Alba de olvido, Sitio del amor, Verdad del sueño, Secreta isla, Reencuentro, Laúd memorioso, Alguien pasa și Viaje al ayer. Poezia sa se concentrează asupra iubirii, amintirii, singurătății, morții, dorului și trecerii timpului. Tonul ei este sobru, muzical și meditativ, cu o puternică dimensiune afectivă.
Surse:
Banrepcultural, „Meira Delmar”: https://enciclopedia.banrepcultural.org/Meira_Delmar
Wikipedia, „Meira Delmar”: https://es.wikipedia.org/wiki/Meira_Delmar
Carta de Roma
Te escribo, amor, desde la primavera.
Crucé la mar para poder decirte
que, bajo el cielo de la tarde, Roma
tiene otro cielo de golondrinas,
y entre los dos un ángel de oro pasa
danzando.
La cascada de piedra que desciende
por Trinitá dei Monti hasta la plaza,
se detuvo de pronto y ahora suben
azaleas rosadas por su cuerpo.
Los árboles repiten siete veces
la música del viento en las colinas,
y el húmedo llamado de las fuentes
guía mis pasos.
Más bella que en el aire
una rota columna hallé en el césped,
caída en el abrazo de una rosa.
Cuando fluye la luz,
cuando se para
el tiempo,
asomada a los puentes Roma busca
su imagen sobre el Tevere,
y en vez del nombre suyo ve que tiembla
tu nombre, amor, en el rodante espejo.
Scrisoare de la Roma
Îți scriu, iubire, din primăvară.
Am străbătut marea ca să-ți pot spune
că, sub cerul înserării, Roma
mai are un cer de rândunele,
iar între cele două trece un înger de aur
dansând.
Cascada de piatră ce coboară
de la Trinitá dei Monti până în piață,
s-a oprit brusc și acum urcă
azalee roz pe trupul ei.
Copacii repetă de șapte ori
muzica vântului pe coline,
iar chemarea umedă a fântânilor
îmi călăuzește pașii.
Mai frumoasă ca în aer
găsit-am o coloană sfărâmată în iarbă,
căzută în îmbrățișarea unei roze.
Când lumina curge,
când timpul
se oprește,
aplecată peste poduri, Roma își caută
chipul în Tibru,
și-n loc de al său nume vede că tremură
al tău nume, iubire, în oglinda curgătoare.
Trăducator: Ardeuș Alexandra-Maria 2024