Álvarez Torres Victoria Montserrat – Amour Fou

Montserrat Álvarez, pe numele complet Victoria Montserrat Álvarez Torres, este o poetă, naratoare, eseistă și jurnalistă culturală spaniolă. S-a născut la Zaragoza în 1969, dar și-a petrecut copilăria și adolescența la Lima, în Peru, iar mai târziu s-a stabilit în Paraguay.
A studiat Filologie Engleză la Universitatea din Zaragoza și Filosofie în instituții universitare din Peru și Paraguay. A lucrat ca redactoare, corectoare și editoare pentru publicații și edituri. Din 2013 conduce suplimentul cultural al ziarului ABC Color din Paraguay.
A publicat volume de poezie precum Zona Dark, Underground, Alta suciedad și Bala perdida. În 1990 a primit Premiul Poeta Joven del Perú, iar în același an a câștigat și jocurile florale de poezie ale Pontificia Universidad Católica del Perú. Poezia sa este directă, intensă, urbană și critică, cu interes pentru corp, identitate, violență, marginalitate și limbaj.

Surse:
Periódico de Poesía UNAM, „Montserrat Álvarez”: https://periodicodepoesia.unam.mx/autor/montserrat-alvarez/  
Antonio Miranda, „Montserrat Álvarez – España”: https://www.antoniomiranda.com.br/iberoamerica/espanha/montserrat_alvarez.html  
Portal Guaraní, „Montserrat Álvarez”: https://www.portalguarani.com/2753_montserrat_alvarez.html

Amour Fou

Cada uno en su asiento
o de pie en su lugar
la ciudad recorremos
deseando llegar pronto
ligeramente incómodos
entre extraños molestos

En el fondo
tenemos mucho miedo
de sabernos
reunidos aquí
en esta humilde luz
contra la noche
En el fondo
tenemos mucho miedo de sabernos
como grandes amantes reunidos

Como grandes amantes reunidos
en el pliegue del manto de un dios ciego
Como polvo de estrellas reunidos
bajo esta luz fugaz nos desconocemos
Porque es muy breve el tiempo concedido,
evitamos mirarnos
Porque es muy breve el tiempo concedido,
amor tal en los ojos
sería sangre

Podría destruirnos
Así que vamos graves
como veinte astronautas que se encuentran
en extraño planeta
y de amor tal
que todo desintegra
no se miran siquiera
Y surcamos las calles
deseando no llegar
no tener que perdernos
tan fuera de la luz del colectivo
que nos congregó a todos,
pasajeros,

boleto en el bolsillo
El módico milagro
que pronto quedará
para siempre perdido
No tocar ese timbre no tener que bajarnos
–hasta nunca–
en nuestros respectivos paraderos

Amour Fou

Fiecare la locul său,
așezați sau în picioare,
străbatem orașul
dorind să ajungem repede
ușor stingheri
printre necunoscuți enervanți

În adâncul sufletului
ne e foarte frică
să ne știm
strânși aici
în această lumină slabă
la căderea serii
În adâncul sufletului
ne e foarte frică să știm
că ne-am strâns ca marii îndrăgostiți

Că ne-am strâns ca marii îndrăgostiți
în faldul mantalei unui zeu orb
Strânși ca pulberea stelelor
sub această lumină trecătoare, nu ne recunoaștem
Pentru că timpul dat e foarte scurt,
evităm să ne privim
Pentru că timpul dat e foarte scurt
o asemenea dragoste în priviri
ar fi sânge

Ne-ar putea distruge
Așa că mergem serioși
ca douăzeci de astronauți care se întâlnesc
pe o planetă necunoscută
și de la o asemenea dragoste
ce spulberă totul
nici măcar nu se privesc
Și străbatem străzile
dorindu-ne să nu ajungem
să nu trebuiască să ne pierdem
atât de departe de lumina autobuzului
care ne-a adunat pe toți la un loc,
pasageri,

cu biletul în buzunar
Miracolul ieftin
care va rămâne curând
pierdut pentru totdeauna
Să nu apăsăm pe sonerie să nu trebuiască să coborâm
-să nu ne mai vedem niciodată-
fiecare în propria lui stație.

Trăducator: Anton Irina 2024