Troiano Marita – Sin ti
Marita Troiano este o poetă, naratoare, eseistă, editoare și promotoare culturală peruană. S-a născut la Chincha Alta, în departamentul Ica, în februarie 1953. Este licențiată în Sociologie și Științe Politice la Pontificia Universidad Católica del Perú.
A fondat în 1996 sello editorial Carpe Diem, prin care a promovat mai ales literatura scrisă de femei. A organizat antologii, concursuri și festivaluri literare, între care Concurso Nacional de Poesía de Mujeres Scriptura și festivalul multidisciplinar Arte en el Parque, dedicat Zilei Internaționale a Femeii. A fost directoare a Comisiei de Scriitoare a PEN Internacional del Perú.
Printre cărțile sale se numără Mortal in puribus, volum de poezie publicat inițial de Lluvia Editores, și alte texte poetice, narative și eseistice. Activitatea ei combină creația literară, editarea și susținerea vizibilității femeilor în literatura peruană.
Surse:
Libros Peruanos, „Marita Troiano”: https://www.librosperuanos.com/autores/autor/2670/Troiano-Marita
Casa de la Literatura Peruana, „Marita Troiano recuerda a Carmen Luz Bejarano”: https://www.casadelaliteratura.gob.pe/marita-troiano-recuerda-a-carmen-luz-bejarano/
Lima Gris, „Marita Troiano celebra 25 años de Mortal in Puribus”: https://limagris.com/marita-troiano-celebra-25-anos-de-la-publicacion-de-su-poemario-mortal-in-puribus/
Ventana Abierta, „Marita Troiano”: https://ventanaabierta.org/va/marita-troiano/
Sin ti
Cuando me quede sin ti
no me crecerán más las uñas
ni el cabello
Sin ti,
congelaré para siempre el firmamento
en un eterno gris
/colores de lamento/
Sin estrellas
Sin luna
Sin un sol
Olvidaré masticar
y decir buenos días
a la gente que más quiero.
Cuando no estés conmigo
ni a mi lado
incendiaré mi balsa,
se secarán mis rios
Se morirá mi verde
Todo me será ajeno
Vulgar,
solo e inútil
Sin ti
no tendré más destino
y perderé mi nombre
y creo que en cuclillas
me quedaré flotando para siempre
en un limbo frío
Sacudida, sin habla
espectando mi enloquecido drama.
Cuando no estés más a mi lado
seré una solitaria sola
y alguien caritativo
me inventará una vida
Pero tendrá que hacérmela creer cada mañana.
Fără tine
Când o să rămân fără tine
unghiile n-or să-mi mai crească
nici părul
Fără tine,
o să încremenesc bolta cerului
într-un veșnic cenușiu
/în culori ale plângerii/
Fără stele
Fără lună
Fără un soare
O să uit să mestec
și să dau binețe
celor mai iubiți dintre oameni.
Când n-o să mai fii cu mine
nici lângă mine
o să dau foc plutei,
or să mi se usuce râurile
Are să-mi moară verdele
Toate or să-mi fie străine
șterse,
stinghere și netrebuincioase
Fără tine
n-o să mai am viitor
și-o să-mi pierd numele
și, chircită, cred că
o să mă înțepenesc plutind pentru totdeauna
într-un limb rece
Scuturată, fără grai
privind la necugetata-mi durere.
Când n-o să mai fii lângă mine
am să fiu o însingurată singură
și cineva bun la suflet
are să-mi izvodească o viață
Însă va trebui să mă facă s-o cred în fiecare dimineață.
Trăducator: Sandu-Andrieș Amelia 2024