Yasán Laura – La última moneda
Laura Yasán a fost o poetă argentiniană. S-a născut la Buenos Aires la 20 octombrie 1960 și a murit în același oraș la 19 iunie 2021. Este considerată una dintre vocile semnificative ale poeziei argentiniene contemporane.
A publicat poezie în reviste și antologii din Argentina și din străinătate. Printre volumele sale se numără La llave Marilyn, Cambiar las armas, Ripio, Los nombres propios, La única vida, Palabras no și Ganado en su ley. A coordonat ateliere de scriere în spații foarte diverse: unități penitenciare, orfelinate, aziluri, biblioteci și centre culturale. Această activitate arată dimensiunea socială a raportului ei cu literatura.
Poezia Laurei Yasán este urbană, directă, intensă și legată de supraviețuire, corp, violență, memorie, marginalitate, iubire și experiența cotidiană. A primit Premiul Casa de las Américas în 2008 și Premiul Carmen Conde în Spania în 2011. Opera ei este apreciată pentru forța expresivă și pentru legătura dintre poezie și viața concretă.
Surse:
Festival Internacional de Poesía de Medellín, „Laura Yasán”: https://www.festivaldepoesiademedellin.org/es/Revista/ultimas_ediciones/65_66/yasan.html
Agencia Paco Urondo, „Laura Yasán”: https://www.agenciapacourondo.com.ar/fractura/laura-yasan-donde-el-tango-y-los-redondos-se-dan-la-mano
Wikipedia, „Laura Yasán”: https://es.wikipedia.org/wiki/Laura_Yas%C3%A1n
La última moneda
así como el amor elige a los más débiles
para arrojar sus desperdicios
los mendigos eligen esas bocas
para besar
nada es tan puro
el hambre de la muerte
tiene una dentadura gigantesca
y sólo encuentra insectos en la oscuridad
pequeñas criaturas que arrojaron
la última moneda sin usar
nada es tan blando
debajo de la almohada
crece un nido de alambres
y el féretro del mundo
no deja de gritar que tu hora se acerca
nada es seguro
cada vez que acaricio la tersura
de la verdad
mis dedos sangran
Ultima monedă
așa cum dragostea îi alege pe cei mai slabi
ca să-și arunce mizeriile,
cerșetorii aleg acele guri
pentru a le săruta
nimic nu este atât de pur
foamea morţii
are dinți gigantici
și găsește numai insecte în întuneric
creaturi mici care varsă
ultima monedă nefolosită
nimic nu este atât de moale
Sub pernă
crește un cuib de fire
și coșciugul lumii
Nu încetează să strige că ți se apropie timpul
nimic nu este sigur
de fiecare dată când mângâi strălucirea
adevărului
degetele îmi sângerează
Traducător: Alexandra Plosca 2023