Ibarbourou Juana de – Como una sola flor desesperada
Juana de Ibarbourou, pe numele său de naștere Juana Fernández Morales, a fost o poetă uruguayană. S-a născut la Melo, în Uruguay, la 8 martie 1892, și a murit la Montevideo, la 15 iulie 1979. Este una dintre cele mai cunoscute voci feminine ale poeziei hispano-americane din prima jumătate a secolului al XX-lea.
A început să publice versuri încă din adolescență, în presa locală din Melo. După mutarea la Montevideo, a publicat primul său volum important, Las lenguas de diamante, în 1919, folosind numele de familie al soțului ei, Ibarbourou. Cartea a avut un mare succes și a impus-o rapid în literatura uruguayană și latino-americană.
Printre volumele sale se numără Las lenguas de diamante, Raíz salvaje, La rosa de los vientos, Perdida, Azor și La pasajera. Poezia ei este legată de iubire, natură, senzualitate, maternitate, trecerea timpului și relația dintre trup și lume. În 1929 a fost omagiată public la Montevideo și a primit supranumele „Juana de América”. Prin vocea ei intensă și personală, Juana de Ibarbourou a devenit o figură esențială a literaturii uruguayene.
Surse:
Biblioteca Nacional de España, „Archivo personal de Juana de Ibarbourou”: https://www.bne.es/AP_publico/irVisualizarFondo.do?idFondo=102&volverBusqueda=irBuscarFondos.do
Biblioteca Nacional de Uruguay, „Manuscritos originales de Juana de Ibarbourou”: https://www.bibna.gub.uy/biblioteca-nacional/donacion-manuscritos-juana-de-ibarbourou/
Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes, „La poesía americana de Juana de Ibarbourou”: https://www.cervantesvirtual.com/obra/la-poesia-americana-de-juana-de-ibarbourou/
Como una sola flor desesperada
Lo quiero con la sangre, con el hueso,
con el ojo que mira y el aliento,
con la frente que inclina el pensamiento,
con este corazón caliente y preso,
y con el sueño fatalmente obseso
de este amor que me copa el sentimiento,
desde la breve risa hasta el lamento,
desde la herida bruja hasta su beso.
Mi vida es de tu vida tributaria,
ya te parezca tumulto, o solitaria,
como una sola flor desesperada.
Depende de él como del leño duro
la orquídea, o cual la hiedra sobre el muro,
que solo en él respira levantada.
Ca o singură floare disperată
O doresc cu sânge, cu os,
cu ochiul care vede și cu respirația,
cu fruntea care înclină gândul,
cu această inimă fierbinte și închisă,
şi cu visul obsedat fatal
de această iubire pe care mă umple sentimentul,
de la râsul scurt la bocetul,
de la rana vrăjitoare până la sărutul ei.
Viața mea aparține vieții tale tributare,
Fie că pare tumult sau singuratic,
ca o singură floare disperată.
Depinde de el ca un buștean dur
orhideea sau iedera de pe perete,
că numai în el respiră ridicat.
Traducător: Draghici Ioana Daria 2023