Valente José Ángel – Iluminación, El Sur
José Ángel Valente Docasar a fost un poet, eseist, traducător și jurist spaniol. S-a născut la Ourense, la 25 aprilie 1929, și a murit la Geneva, la 18 iulie 2000. Este asociat cu Generația anilor ’50, dar opera sa a evoluat spre o poezie de mare densitate reflexivă și spirituală.
A studiat Dreptul la Universitatea din Santiago de Compostela și Filologie Romanică la Madrid. A fost lector de spaniolă la Universitatea din Oxford și a lucrat ca traducător pentru organisme internaționale la Geneva și Paris. A trăit o parte importantă a vieții în afara Spaniei.
Primul său volum, A modo de esperanza, a primit Premiul Adonáis în 1954. Printre cărțile sale se numără Poemas a Lázaro, La memoria y los signos, El inocente, Interior con figuras, Material memoria, Tres lecciones de tinieblas, Mandorla, No amanece el cantor și Fragmentos de un libro futuro. Poezia sa lucrează cu tăcerea, vidul, materia, memoria, experiența mistică, limbajul și limitele expresiei. A primit Premiul Príncipe de Asturias de las Letras în 1988.
Surse:
Instituto Cervantes, „José Ángel Valente. Biografía”: https://www.cervantes.es/bibliotecas_documentacion_espanol/biografias/marrakech_jose_angel_valente.htm
Instituto Cervantes, „José Ángel Valente. Cronología de obras”: https://www.cervantes.es/bibliotecas_documentacion_espanol/biografias/marrakech_jose_angel_valente_1.htm
Instituto Cervantes, „José Ángel Valente. Premios”: https://www.cervantes.es/bibliotecas_documentacion_espanol/biografias/marrakech_jose_angel_valente_premios.htm
Iluminación
Cómo podría aquí cuando la tarde baja
con fina piel de leopardo hacia
tu demorado cuerpo
no ver tu transparencia.
Enciende sobre el aire
mortal que nos rodea
tu luminosa sombra.
En lo recóndito
te das sin terminar de darte y quedo
encendido de ti como respuesta
engendrada de ti desde mi centro.
Quién eres tú, quién soy,
dónde terminan, dime, las fronteras
y en qué extremo
de tu respiración o tu materia
no me respiro dentro de tu aliento.
Que tus manos me hagan para siempre,
que las mías te hagan para siempre
y pueda el tenue
soplo de un dios hacer volar
al pajarillo de arcilla para siempre.
El Sur
El sur como una larga,
lenta demolición.
El naufragio solar de las cornisas
bajo la putrefacta sombra del jazmín.
Rigor oscuro de la luz.
Se desmorona el aire desde el aire
que disuelve la piedra en polvo al fin.
Sombra de quién, preguntas,
en las callejas húmedas de sal.
No hay nadie.
La noche guarda ciegas,
apagadas ruinas, mohos
de sumergida luz lunar.
La noche.
El sur.
Iluminare
Cum aș putea aici când seara se lasă
cu piele fină de leopard peste
trupul tău zăbavnic
să nu-ți văd transparența.
Aprinde asupra aerului
de moarte ce ne-mpresoară
umbra-ți de lumină.
În adânc
te oferi, dar nu până la capăt și rămân
aprins de tine ca răspuns
zămislit de tine din miezul meu.
Cine ești, cine sunt eu,
unde se sfârșesc, spune-mi, granițele
și-n ce ungher
a-l respirației sau substanței tale
nu mă respir în suflu-ți.
De m-ar crea mâinile tale pe veci,
de te-ar crea ale mele pe veci,
de-ar putea firava
suflare a unui zeu să dăruiască zborul
păsăruicii de lut pe veci.
Traducător: Dumitrescu Ioana-Gabriela 2021
Sudul
Sudul ca o lungă,
linie demolatoare.
Naufragiul solar al cornișelor
la umbra putredă a jasminului.
Asprimea întunecată a luminii.
Cade văzduhul din văzduhul
ce face praf din piatră în final.
Umbră a cui, întrebi,
pe ulițele umede de sare.
Nu e nimeni în jur.
Noaptea ascunde oarbe,
incolore ruine, mușchi
de lumină stinsă ai lunii.
Noapte.
Sudul.
Traducător: Langa Andrei (contribuția specială)