Carranza María Mercedes – Oda al amor
María Mercedes Carranza (Bogota, 24 mai 1945-11 iulie 2003) a fost o poetă și jurnalistă columbiană. A fost unul dintre membrii Adunării Naționale Constituante din 1991, care a dat Columbiei Constituția din 1991. María Mercedes Carranza a reușit să reunească în poezie filozofia vieții sale. În fiecare dintre producțiile sale se pot observa importante probleme filosofice și, cu atât mai mult, existențiale, întrucât atât dragostea, cât și moartea i-au înconjurat viața și diferite părți ale operei sale, în care le-a abordat în profunzime și în detaliu.13 Trasarea poetică a orbitei existențiale i-a determinat pe unii cercetători să o raporteze la alți doi mari poeți ai continentului: Alfonsina Storni și Alejandra Pizarnik.14 „Potrivit lui Harold Alvarado Tenorio, în Columbia – în anii ’90 – au existat mai mulți poeți care au frecventat tema iubirii, a intimității cuplului, a abandonului perpetuu față de persoana iubită; dar niciunul nu a îndrăznit să surprindă afecțiunea pasională și carnală atât de direct cum a făcut-o María Mercedes Carranza în scrierile sale. Poezii: Vainas y otros poemas (1972), Tengo miedo (1983), Maneras de desamor (1993), Hola, soledad (1987), El canto de las moscas (1997), La Patria y otras ruinas (Sursa: Wikipedia).
Oda al amor
Una tarde que ya nunca olvidarás
llega a tu casa y se sienta a la mesa.
Poco a poco tendrá un lugar en cada habitación,
en las paredes y los muebles estarán sus huellas,
destenderá tu cama y ahuecará la almohada.
Los libros de la biblioteca, precioso tejido de años,
se acomodarán a su gusto y semejanza,
cambiarán de lugar las fotos,
otros ojos mirarán tus costumbres,
tu ir y venir entre paredes y abrazos
y serán distintos los ruidos cotidianos y los olores.
Cualquier tarde que ya nunca olvidarás
el que desbarató tu casa y habitó tus cosas
saldrá por la puerta sin decir adiós.
Deberás comenzar a hacer de nuevo la casa,
reacomodar los muebles, limpiar las paredes,
cambiar las cerraduras, romper los retratos,
barrerlo todo y seguir viviendo.
Oda iubirii
Un asfințit pe care nu-l vei mai uita niciodată
sosește la tine acasă și se așează la masă.
Puțin câte puțin va avea câte un loc în fiecare cameră,
pe pereți și pe mobilă vor fi urmele sale,
îți va mototoli patul și îți va înfoia perna.
Cărțile din bibliotecă, țesătură prețioasă de ani,
se vor potrivi după chipul și asemănarea ei,
fotografiile își vor schimba locul,
alți ochi îți vor privi obiceiurile,
al tău du-te, vino, între pereți și îmbrățișări
și diferite vor fi zgomotele obișnuite și mirosurile.
În orice după-amiază pe care nu o vei mai uita vreodată
cel care ți-a năruit casa și ți-a sălășluit în lucruri
va ieși pe ușă fără să spună adio.
Va trebui să începi să-ți refaci casa,
Să rearanjezi mobilierul, să cureți pereții,
Să schimbi încuietorile, să rupi tablourile,
Să mături totul și să continui să trăiești.
Trăducator: Dima Anca-Eugenia 2024