Flores Robla Alba – El amor es sencillo a veces
Alba Flores Robla (Madrid, 28 decembrie 1992) este o poetă spaniolă, laureată a Premiului Adonáis pentru poezie 2017 și a Premiului Ojo Crítico 2018. A absolvit filologia engleză la Universitatea din León și s-a făcut cunoscută prin publicarea poemelor sale pe blogul Desequilibrios de medianoche și a poemelor sale video pe diferite canale YouTube. În martie 2017 a autopublicat colecția de poezii Tu hueco supraesternal, iar în luna iunie a aceluiași an a publicat Autorregalo (Ediciones en Huida). Un an mai târziu, după ce a câștigat Premiul Adonáis, a apărut Digan adiós a la muchacha (Ediciones Rialp). În 2021 a publicat a patra sa carte de poezii, AZCA, la Ediciones Venera. În octombrie 2016, a cofondat #Plataforma, un proiect literar pentru a promova creația literară a tinerilor autori din León. Flores a colaborat la mai multe reviste literare, precum Anáfora, Piedra de Molino sau El Fuego (toate publicații pe hârtie) și a participat la evenimente culturale precum conferința Word and Literature din Gordoncillo7 sau la proiectul scenic Poesía o barbarie organizat de colectivul Masquepalabras, la care a luat parte în mai 2019 alături de Soleá Morente, María Nieto și Rosana Acquaroni la Conde Duque din Madrid. În 2019, poemele ei sunt incluse în Piel fina. Poesía joven española, un eșantion de 35 de poeți născuți între 1990 și 2001, alcătuit de Rosa Berbel, Juan Domingo Aguilar și Mario Vega. Antología de las mejores poesías de amor en lengua castellana, de Luis María Anson (2020), o include pe Flores Robla. În prezent, își combină activitatea poetică cu cea de profesor în învățământul secundar. (Sursă Wikipedia)
El amor es sencillo a veces
Algo tan sencillo como ponerse de puntillas para alcanzar una
manzana,
mirar el patio de una casa por encima de un muro,
dar un beso, hacer menos
ruido
al caminar.
El amor es preguntar
¿vienes conmigo hasta la boya amarilla?,
apuntar con un dedo el horizonte
y no tener que nadar en soledad nunca más.
El amor es no querer que te quemes,
quitarte polen de gramínea del pelo,
preguntar
con suavidad
si tienes frío.
El amor puede ser estar mucho rato bajo el sol con los ojos cerrados
y ser tan feliz que consigues no pensar en la muerte.
El amor puede ser también
oír una bicicleta que frena delante de tu puerta.
Pelar pipas en un banco, señalar
una trucha que salta a lo lejos
o un meteoro
que cae.
Escuchar una canción que no te gusta
y aun así pensar
la vida es buena.
El amor podríamos ser fácilmente nosotros dos
pegándonos porque nos parece divertido,
manchándonos porque nos parece divertido,
despidiéndonos porque despedirse
es siempre divertido.
El amor es apartar
un cigarrillo de tu boca.
El amor es acariciar
los dos al mismo perro.
El amor es echar una carrera,
llorar de risa, dar una patada
por debajo de la mesa,
no avergonzarme,
ante ti,
de mi ropa vieja.
Dragostea este simplă uneori
Ceva la fel de simplu ca mersul pe vârfuri pentru a ajunge la un
măr,
să privești terasa unei case peste un zid,
să săruți, să faci mai puțin
zgomot
când mergi.
Dragostea este să întrebi
vii cu mine până la geamandura galbenă?,
să arăți cu degetul spre orizont
și să nu mai trebuiască să înoți niciodată singur.
Dragostea este să nu vreau să te arzi,
să îți îndepărtez polenul de iarbă din păr,
să întreb
cu blândețe
dacă îți este frig.
Dragostea poate fi să petreci mult timp la soare cu ochii închiși
și să fii atât de fericit încât reușești să nu te gândești la moarte.
Dragostea poate fi și ea
să auzi o bicicletă care oprește în fața ușii tale.
Să spargi semințe pe o bancă, să arăți spre
un păstrav care sare în depărtare
sau un meteorit
care cade.
Să asculți un cantec care nu îți place
și totuși să te găndești
că viața este bună.
Dragostea ar putea fi cu ușurință noi doi
lovindu-ne unul pe altul pentru că ni se pare distractiv,
murdărindu-ne pentru că ni se pare distractiv,
luându-ne rămas-bun pentru că a-ți lua rămas-bun
este întodeauna distractiv.
Dragostea este să îți îndepărtez
o țigară din gură.
Dragostea este să mângâiem
amândoi același cățel.
Dragostea este o cursă,
să plângi de râs, să dai cu piciorul
sub masă,
să nu îmi fie rușine,
în fața ta,
de hainele mele vechi.
Trăducator Popescu-Zamora Tiscar 2024