Cuenca Luis Alberto de – Elogio de la pena, El desayuno
Luis Alberto de Cuenca Prado (Madrid, 29 decembrie 1950) este un poet, filolog, traducător, eseist, critic și editor literar spaniol. I-a fost acordat Premiul Național de Traducere (1989) și Premiul Național de Poezie (2015). Este academician la Academia de Buenas Letras de Granada și membru al juriului Premiului Princesa de Asturias. Pe lângă opera sa ca poet, eseist și filolog, se remarcă prin scrierea versurilor muzicale – a scris versurile cele mai cunoscute ale trupei de rock Orquesta Mondragón.
Elogio de la pena
No se os ocurra despreciar
las penas que nos trae la vida,
esas que brillan como el oro
en los otoños del espíritu
y nos agobian de belleza.
Estamos tristes porque estamos
vivos. La vida es sufrimiento,
y eso no está ni bien ni mal,
pero tiene su lado estético.
¿No es hermoso el viento de octubre
que nos arranca de la boca
el dulce fruto apetecido?
¿No son nuestras pobres lágrimas,
atravesadas de dolor
y, sin embargo, cristalinas
como el río más transparente?
¿No enciende hogueras la tristeza
en los hielos de la memoria,
devolviéndonos los perfumes
que un día fueron nuestra dicha?
Las penas arden en el pecho
con llamaradas más profundas
que las del Sol de mediodía.
El desayuno
Me gustas cuando dices tonterías,
cuando metes la pata, cuando mientes,
cuando te vas de compras con tu madre
y llego tarde al cine por tu culpa.
Me gustas más cuando es mi cumpleaños
y me cubres de besos y de tartas,
o cuando eres feliz y se te nota,
o cuando eres genial con una frase
que lo resume todo, o cuando ríes
(tu risa es una ducha en el infierno),
o cuando me perdonas un olvido.
Pero aún me gustas más, tanto que casi
no puedo resistir lo que me gustas,
cuando, llena de vida, te despiertas
y lo primero que haces es decirme:
«Tengo un hambre feroz esta mañana.
V oy a empezar contigo el desayuno».
Elogiul suferinței
Nu vă gândiți cumva să disprețuiți
suferințele pe care viața ni le pregătește,
acelea care strălucesc precum aurul
în apusul vieții
și ne copleșesc cu frumusețea lor.
Reversul vieții este tristețea.
Viața implică suferință și
asta nu-i nici bine, nu-i nici rău,
dar are și partea sa frumoasă.
Nu-i oare minunat vântul de octombrie
care ne smulge de pe buze
fructul dulce al dorinței?
Nu sunt oare bietele noastre lacrimi,
îmbibate de durere
și, cu toate acestea, cristaline
precum râul cel mai transparent?
Nu topește oare tristețea cu pasiune arzătoare
ghețarul memoriei,
redându-ne miresmele
ce cândva au alcătuit fericirea noastră?
Durerile ard în suflet
cu vâlvătăi mai mari
decât ale soarelui de amiază.
Traducător: Anamaria Preda 2023
Micul dejun
Imi place când spui tâmpenii,
Atunci când o dai în bară, când minți,
Când mergi la cumpărături cu mama ta,
Și intârzii la film din cauza ta.
Te îndrăgesc și mai mult când e ziua mea
Și mă învelești cu sărutări și prăjituri,
sau când ești fericită și se observă,
sau când ești genială într-un enunțare
care rezumă totul, sau când râzi
(râsul tău e ca un duș rece în iad),
sau când îmi ierți o neatenție.
Dar cel mai mult îmi placi, atât de mult
încât abia pot să rezist cât îmi placi,
când, plină de viață, te trezești
și primul lucru pe care îl spui este:
„Mi-e o foame îngrozitoare în dimineața asta.
Am să încep micul dejun cu tine.”
Traducător: Veselin Timeea-Ana 2025