Ediția 2023
Concurs de traducere de poezie hispano-americană în limba română
Premiul I - €300 - Boris Son
Premiul II - €200 - Alhambra
Premiul III - €100 - Beltane
Mențiune - €50 - Mystique
Data desfășurării ceremoniei:
27 mai 2023 orele 19:00
Loc:
Vineri 15 Timișoara
Termen limită de trimitere a textelor:
30 aprilie 2023
Avem onoarea de a anunța că juriul celei de-a VI-a ediții a Concursului de traducere de poezie hispano-americană în limba română a acordat următoarele premii (sume brute):
Premiul I, în valoare de 300 € pentru autorul traducerilor prezentate sub pseudonimul Boris Son.
Premiul al II-lea, în valoare de 200 €, pentru autorul traducerilor prezentate sub pseudonimul Alhambra.
Premiul al III-lea, în valoare de 100 €, pentru autorul traducerilor trimise sub pseudonimul Beltane.
O mențiune în valoare de 50 € pentru autorul traducerilor trimise sub pseudonimul Mystique.
Pseudonimele traducerilor câștigătoare corespund după cum urmează:
Premiul I: Boris Son – d-na Mara Rus (Florești, Cluj)
Premiul al II-lea: Alhambra – d-na Roxana Antoaneta Dinu (Buzău)
Premiul al III-lea: Beltane – d-na Ana Maria Munteanu (Timișoara)
Mențiune: Mystique – d-na Amalia – Ștefania Pascaru – Rusu (Iași)
Felicitări tuturor participanților și mai ales câștigătorilor!
Festivitatea de premiere va avea loc sâmbătă, 27 mai, de la ora 19:00, la Vineri15, în Timișoara. Plata premiilor se va face prin transfer bancar după ceremonie.
Intrarea la festivitatea de premiere este liberă. Am programat o serie de activități culturale legate de Spania, Peru și Mexic, concepute pentru întreaga familie, care vor culmina cu festivitatea de premiere și cu un concert al grupului Bid Band.
Toți participanții, atât la această ediție, cât și la cele anterioare, vor primi o diplomă de participare. Dacă vor veni la ceremonie, diploma de participare va fi înmânată pe scenă; dacă nu pot veni, aceasta le va fi trimisă prin poștă.
Este important ca, dacă veți veni în calitate de participanți, fie din această ediție, fie din edițiile anterioare (2021 și 2022), să vă anunțați prezența pentru ca diploma să fie pregătită pentru dumneavoastră.
Vă așteptăm cu drag!
Lustro
Retrocede la sombra cinco años después,
lenta en su líquida pestilencia como una criatura
de la noche, el espanto, la desesperación.
Retroceden el miedo, la corrupción de un lazo
más delicado y poderoso que la vida que destruye;
retroceden sus mínimos garfios de visibilidad
y derrame, sus precisos asedios y su esfinge gota a gota.
Hace cinco años me incliné por última vez
hacia los ateridos umbrales del trasmundo
y retrocedí asimismo, mientras el vaso recorría
la mano que lo empuñaba. De ese recipiente
salía un anillo de terso, hiriente fuego.
Un vaso nada más bordeaba el instante
anterior al paso que yo no daba
como si no fueran mis dedos los que lo sostenían
sino el cristal el que se hubiese apoderado de mí,
de mis entrañas laceradas, de mis ojos irritados.
Mi amigo se acercó y le di ese vaso. Cinco años
han pasado. Estoy aquí, ahora, escribiendo esto,
mirando la noche en derredor,
desvelado y sobrio, entregado al amor,
lento en el mundo raudo,
ráfaga de materia ensimismada.
Retrocede la sombra cinco años después,
lenta en su líquida
pestilencia como una criatura
de la noche, el espanto, la desesperación.
Retroceden el miedo,
la corrupción de un lazo
más delicado y poderoso
que la vida que destruye;
retroceden sus mínimos
garfios de visibilidad
y derrame, sus precisos asedios y su
esfinge gota a gota.
Hace cinco años
me incliné por última vez
hacia los ateridos
umbrales del trasmundo
y retrocedí asimismo,
mientras el vaso recorría
la mano que lo empuñaba.
De ese recipiente
salía un anillo de terso, hiriente fuego.
Un vaso nada más bordeaba el instante
anterior al paso que yo no daba
como si no fueran mis
dedos los que lo sostenían
sino el cristal el que se
hubiese apoderado de mí,
de mis entrañas laceradas,
de mis ojos irritados.
Mi amigo se acercó y le di ese vaso.
Cinco años
han pasado.
Estoy aquí, ahora, escribiendo esto,
mirando la noche en derredor,
desvelado y sobrio, entregado al amor,
lento en el mundo raudo,
ráfaga de materia ensimismada.
David Huerta
Poet Mexican născut în Ciudad de Mexico, a fost fiul poeților Efraín Huerta și Mireya Bravo Munguía. Timp de mai mulți ani, a condus revista La Gaceta del FCE și a primit numeroase premii, precum Premiul pentru poezie Carlos Pellicer în 1990 și Premiul Xavier Villarrutia în 2006. A fost profesor de literatură la Fundația Octavio Paz și la Fundația Letras Mexicanas și a coordonat ateliere de literatura la Casa del Lago a Universității Naționale Autonome a Mexicului.
08 OCT 1946
03 OCT 2022
Mexic
Arreglo de cuentas
Desde hace cuarenta años (cuarenta y siete
para ser más exactos) te sigo como el animal
a su presa. Aunque si pudieras leer te reirías:
tú has sido siempre el animal y yo la presa.
Pero entonces no me habían asignado ningún
nombre, era sólo un número de cuarto
y las cosas aquello que la luz decidía. Y esa luz
pudo apagarse (como aún hoy lo sigue haciendo).
Tú en cambio tienes nombre de prosapia, y un
apellido que disfrutan las artes más gloriosas.
La pintura por ejemplo. Viajaste a tus anchas
por mi cuerpo, intentaste destruirlo, pero no
hiciste un buen trabajo: el fastidio que me queda
es imperceptible. Ahora estamos en igualdad
de condiciones. Los tuyos siguen dando vueltas
por ahí, pero ya no me importa. No pueden
hacerme ningún daño. Preguntarás por qué
te sigo. No es tan simple. Te debo el milagro
de la música, te debo el pudor ensimismado
que algunos confunden con desdén. Te debo
el amor por el silencio y el amor por las palabras.
Ahora ya lo sabes. Te sigo porque nunca te quise.
Desde hace cuarenta años
(cuarenta y siete
para ser más exactos)
te sigo como el animal
a su presa.
Aunque si pudieras leer te reirías:
tú has sido
siempre el animal y yo la presa.
Pero entonces no me
habían asignado ningún
nombre, era sólo un número de cuarto
y las cosas aquello
que la luz decidía. Y esa luz
pudo apagarse
(como aún hoy lo sigue haciendo).
Tú en cambio
tienes nombre de prosapia, y un
apellido que
disfrutan las artes más gloriosas.
La pintura por ejemplo.
Viajaste a tus anchas
por mi cuerpo,
intentaste destruirlo, pero no
hiciste un buen trabajo:
el fastidio que me queda
es imperceptible.
Ahora estamos en igualdad
de condiciones.
Los tuyos siguen dando vueltas
por ahí, pero ya no me importa.
No pueden
hacerme ningún daño.
Preguntarás por qué
te sigo. No es tan simple.
Te debo el milagro
de la música, te debo el
pudor ensimismado
que algunos confunden
con desdén. Te debo
el amor por el silencio
y el amor por las palabras.
Ahora ya lo sabes.
Te sigo porque nunca te quise.
Eduardo Chirinos
Poet peruan născut în Lima, a fost și professor de literatură spaniolă și latino-americană la Universitatea din Montana. A scris peste 15 volume de poezie și de asemenea, volume de critică académica, numeroase eseuri, traduceri și cprți pentru copii. Printre acestea se numără Escrito en Missoula (2003), Humo de incendios lejanos (2009) și Mientras el lobo está (2010).
04 APR 1960
17 FEB 2016
Peru
Aquel verano de mi juventud
¿Y qué es lo que quedó de aquel viejo verano
en las costas de Grecia?
¿Qué resta en mí del único verano de mi vida?
Si pudiera elegir de todo lo vivido
algún lugar, y el tiempo que lo ata,
su milagrosa compañía me arrastra allí,
en donde ser feliz era la natural razón de estar con vida.
Perdura la experiencia,
como un cuarto cerrado de la infancia;
no queda ya el recuerdo de días sucesivos
en esta sucesión mediocre de los años.
Hoy vivo esta carencia,
y apuro del engaño algún rescate
que me permita aún mirar el mundo
con amor necesario;
y así saberme digno del sueño de la vida.
De cuanto fue ventura, de aquel sitio de dicha,
saqueo avaramente
siempre una misma imagen:
sus cabellos movidos por el aire,
y la mirada fija dentro del mar.
Tan sólo ese momento indiferente.
Sellada en él, la vida.
¿Y qué es lo que
quedó de aquel viejo verano
en las costas de Grecia?
¿Qué resta en mí
del único verano de mi vida?
Si pudiera elegir de todo lo vivido
algún lugar, y el
tiempo que lo ata,
su milagrosa compañía
me arrastra allí,
en donde ser feliz era la
natural razón de estar con vida.
Perdura la experiencia,
como un cuarto cerrado de la infancia;
no queda ya el recuerdo de días sucesivos
en esta sucesión mediocre de los años.
Hoy vivo esta carencia,
y apuro del engaño algún rescate
que me permita aún mirar el mundo
con amor necesario;
y así saberme digno del sueño de la vida.
De cuanto fue ventura,
de aquel sitio de dicha,
saqueo avaramente
siempre una misma imagen:
sus cabellos movidos por el aire,
y la mirada fija dentro del mar.
Tan sólo ese momento indiferente.
Sellada en él, la vida.
Francisco Brines
Poet spaniol, născut în Valencia, a fost membru al Generației de poeți a anilor ’50. A predat literatură spaniolă la Universitățile Oxford și Cambridge și a câștigat numeroase premii, printre care prestigiosul Premiu Cervantes in 2021, Premio Nacional de las Letras Españolas în 1999 și Premiul Reina Sofía de Poesia Iberoamericana în 2011. A fost membru al Real Academia española începând cu anul 2006.
22 IAN 1932
20 MAI 2021
Spania
Trimite traducerea
La fel ca la ultimele două ediţii, participanţii la concurs sunt invitaţi să traducă în română trei poeme scrise de poeţi din Spania, Mexic şi Peru, cărora li se adaugă unul ales de fiecare dintre participanţi (participanții au datoria de a se asigura că nu prezintă traducerea unei poezii care a fost deja tradusă într-o ediție anterioară, consultând în prealabil baza de date de pe site-ul www.vrpoezia.ro; repetarea unei traduceri, exceptând cazul în care aceasta este de o foarte bună calitate, va duce la descalificarea participantului). Cea de-a patra poezie, pe care participanții o aleg liber, poate aparține unui autor din orice țară vorbitoare de limba spaniolă, iar în documentul trimis trebuie să apară şi varianta originală alături de traducerea românească, indicându-se de asemenea numele autorului si ţara de origine.
Participanţii au două posibilităţi să trimită cele trei poeme traduse în româneşte, alături de poemul ales liber: pe adresa de email poesia@viarumania.com cu subiectul “Participare la concursul de traducere de poezie hispano-americană 2023”.
Pentru a asigura obiectivitatea jurizării, participanţii îşi vor alege un pseudonim. Membrii juriului nu vor cunoaşte numele real al traducătorului de poezie, acesta fiind posibil de aflat abia în momentul în care vor fi desemnaţi câştigătorii. Nu există limitări de vârstă sau de provenienţă geografică (pot participa vorbitori de română din orice ţară).
În attach trebuie trimise cele trei poezii propuse de organizatori, traduse în română şi al patrulea poem în spaniolă şi în română, indicând numele autorului si ţara de baştină. Formatul textului: Times New Roman, font 12, spaţiu simplu. Documentul trebuie trimis în format pdf., cu titlul XX (Pseudonimul ales). În documentul ataşat trebuie să apară de asemenea, la început, pseudonimul ales.
În corpul mesajului trimis trebuie să apară: numele şi prenumele participantului, vârsta, adresa completă (domiciliul), e-mail, telefon, pseudonimul ales.
Juriul nu va primi decât documentul ataşat, identificat cu pseudonim, în aşa fel încât caracterul anonim al traducerilor să fie asigurat.
Membrii juriului sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România: poetul Adrian Bodnaru, prozatorul Viorel Marineasa şi hispanista Ilinca Ilian (conferenţiar universitar la Universitatea de Vest).
Toate poeziile primite care, în urma evaluării juriului, sunt de o bună calitate vor fi incluse pe pagina www.vrpoezia.ro. Alături de poezie se va afla numele traducătorului. Participanții sunt încurajați să verifice poeziile traduse în edițiile anterioare pentru a nu alege o poezie deja tradusă deoarece, exceptând cazul traducerilor de o foarte bună calitate, această situație va duce la descalificarea participantului.
Cele trei poeți selectați anul acesta, alături de poemele pe care vă invităm sa le traduceți, sunt: