Rojas Pizarro Gonzalo – Al silencio

Gonzalo Rojas Pizarro (1917-2011) a fost un poet chilian, considerat una dintre figurile centrale ale literaturii latino-americane din secolul XX. Născut în Lebu, Chile, Rojas a demonstrat încă de tânăr o înclinație profundă către poezie. Studiile sale de literatură și drept la Universidad de Chile i-au consolidat baza intelectuală, deși alege să se dedice în totalitate scrisului. Opera sa, caracterizată printr-o profunzime existențială, o libertate formală și o explorare intensă a limbajului, a rupt adesea cu normele stabilite. A evitat încadrarea într-un singur curent literar, dezvoltându-și un stil propriu, inconfundabil, care i-a adus recunoaștere internațională. Volumul său de debut, “La miseria del hombre” (1948), a marcat începutul unei cariere literare prolifice. Ulterior, a publicat lucrări notabile precum “Contra la muerte” (1964) și “Del relámpago” (1981). Viața lui Rojas a fost marcată și de exil. În urma loviturii de stat din Chile din 1973, a fost nevoit să părăsească țara, petrecând ani în diverse locuri, inclusiv în Germania de Est și Statele Unite. Această experiență a influențat profund temele din poezia sa, adăugând straturi de melancolie, reflecție asupra identității și dor de casă. În 1992, Gonzalo Rojas a fost distins cu prestigiosul Premiu Național de Literatură din Chile, iar în 2003 i-a fost acordat Premiul Cervantes, cea mai importantă distincție pentru literatura de limbă spaniolă. Aceste premii au consfințit locul său de excepție în canonul literar. Până la moartea sa în 2011, a continuat să scrie și să publice, lăsând în urmă o moștenire poetică vastă și influentă, care continuă să inspire și să provoace cititorii.