Jordá Forteza Eduardo – Pero sucede
Eduardo Jordá (1956) este un poet, prozator și eseist spaniol născut în Palma de Mallorca. Opera sa poetică se distinge printr-o voce intimă și reflexivă, care explorează adesea peisajele cotidiene, memoria și căutarea sensului în simplitatea aparentă. Jordá, încă de la începuturi, a cultivat un stil rafinat, lipsit de artificii, unde precizia lexicală și sobrietatea expresivă sunt piloni fundamentali. De-a lungul carierei sale, a publicat numeroase volume de poezii care îi consolidează reputația ca fiind una dintre cele mai singulare voci ale poeziei contemporane din Spania. Titluri precum La estación de las lluvias (1987), Materias de este mundo (2001), Ciudades de paso (2008) sau La vida en la sombra (2018) sunt doar câteva exemple dintr-o producție care a rămas constantă și coerentă. În poezia sa, privirea atentă asupra mediului înconjurător, fie urban, fie natural, devine un catalizator pentru introspecție. Versurile sale, adesea scurte și concise, invită la pauză și la contemplare, dezvăluind frumusețea și transcendența în cele mici. Pe lângă poezie, Eduardo Jordá este și un recunoscut editorialist și eseist, cu o prolifică colaborare în diverse mijloace de comunicare. Această fațetă a scrierii sale completează opera sa poetică, arătând o capacitate acută de observație și o profundă reflecție asupra culturii și societății contemporane. Opera lui Jordá, în ansamblul său, oferă o mărturie valoroasă a unei sensibilități lirice care găsește măreția în smerenie și adevărul în experiența cotidiană.
Pero sucede
No sabemos por qué, pero sucede.
Una niña perdida vuelve a casa.
Llueve y llueve en mitad de un gran desierto.
El cielo se abre en dos, y nos acoge.
Los muertos nos susurran al oído.
Un testigo prefiere la verdad
al dinero o la calma. Un ambicioso
rechaza la injusticia provechosa.
En una celda inmunda, un pobre diablo
se niega a delatar a un compañero.
Una mujer y un hombre -o bien dos hombres,
o dos mujeres- se aman hasta el fin.
Y una familia entera, en la cámara
de gas, se abraza y da gracias a Dios.
Dar se întâmplă
Nu știm de ce, dar se întâmplă.
O fetiță pierdută se întoarce acasă.
Plouă cu găleata în mijlocul unui deșert imens.
Cerul se deschide și ne primește.
Morții ne șoptesc la ureche.
Un martor preferă adevărul
în locul banilor sau al liniștii. Un om ambițios
respinge nedreptatea profitabilă.
Într-o celulă jegoasă, un biet amărât
refuză să toarne un tovarăș.
Un bărbat și o femeie – sau doi bărbați,
sau două femei – se iubesc până la sfârșit.
Și o familie întreagă, în camera
de gazare, se îmbrățișează și îi mulțumesc lui Dumnezeu.
Traducător: Anton Irina, 2025