Goytisolo José Agustín – Palabras para Julia
José Agustín Goytisolo (1928–1999) a fost un poet spaniol de renume, legat de Generația anilor ’50, a cărui operă reflectă un angajament social și politic ferm. Născut la Barcelona, era cel mai mare dintre trei frați — Luis și Juan Goytisolo, de asemenea scriitori — și a crescut într-o familie burgheză. Viața lui a fost marcată de moartea tragică a mamei sale în timpul unui bombardament franquist din timpul Războiului Civil, fapt care a influențat profund poezia și viziunea lui asupra lumii.
A studiat dreptul la Universitatea din Barcelona, dar s-a orientat curând către literatură. Influențat de Antonio Machado și de poezia tradițională spaniolă, Goytisolo a evoluat către un limbaj mai direct și colocvial, folosind un ton critic împotriva nedreptăților franquismului. Opera sa explorează teme precum memoria, libertatea, durerea și speranța.
Printre cele mai cunoscute cărți ale sale se numără Salmos al viento (1958), Claridad (1961) și Palabras para Julia (1979), aceasta din urmă conținând un poem omonim dedicat fiicei sale, care a devenit un imn al generației sale datorită mesajului său de rezistență și tandrețe.
Pe lângă activitatea sa de poet, a fost un important traducător al unor autori precum Maiakovski și Pavese și a participat activ la viața culturală spaniolă. A murit în 1999 după ce a căzut de la balconul casei sale din Barcelona, în circumstanțe care nu au fost pe deplin clarificate. Moștenirea sa poetică rămâne vie ca mărturie a unei voci critice și profund umane.
Palabras para Julia
Tú no puedes volver atrás
porque la vida ya te empuja
como un aullido interminable.
Hija mía es mejor vivir
con la alegría de los hombres
que llorar ante el muro ciego.
Te sentirás acorralada
te sentirás perdida o sola
tal vez querrás no haber nacido.
Yo sé muy bien que te dirán
que la vida no tiene objeto
que es un asunto desgraciado.
Entonces siempre acuérdate
de lo que un día yo escribí
pensando en ti como ahora pienso.
La vida es bella, ya verás
como a pesar de los pesares
tendrás amigos, tendrás amor.
Un hombre solo, una mujer
así tomados, de uno en uno
son como polvo, no son nada.
Pero yo cuando te hablo a tí
cuando te escribo estas palabras
pienso también en otra gente.
Tu destino está en los demas
tu futuro es tu propia vida
tu dignidad es la de todos.
Otros esperan que resistas
que les ayude tu alegría
tu canción entre sus canciones.
Entonces siempre acuérdate
de lo que un día yo escribí
pensando en ti como ahora pienso.
Nunca te entregues ni te apartes
junto al camino, nunca digas
no puedo más y aquí me quedo.
La vida es bella, tu verás
como a pesar de los pesares
tendrás amor, tendrás amigos.
Por lo demás no hay elección
y este mundo tal como es
será todo tu patrimonio.
Perdóname no sé decirte
nada más pero tú comprende
que yo aún estoy en el camino.
Y siempre acuérdate
de lo que un día yo escribí
pensando en ti como ahora pienso.
Cuvinte pentru Iulia
Tu nu te poți întoarce în trecut
deoarece viața deja te împinge înainte
ca un urlet interminabil.
Fata mea, este mai bine să trăiești
cu bucuria oamenilor
decât să plângi în fața zidului orb.
Te vei simți încolțită
te vei simți pierdută sau însigurată
poate că vei dori să nu te fi născut.
Eu știu foarte bine ce ți se va spune
că viața nu are sens
că este o chestiune dureroasă.
Atunci, să-ți aduci mereu aminte
de ceea ce eu am scris într-o zi
gândindu-mă la tine cum mă gândesc acum.
Viața este frumoasă, vei vedea
cum în pofida vicisitudinilor
vei avea prieteni, vei avea dragoste.
Un om singur, o femeie
luați așa, unul câte unul
sunt ca țărâna, nu sunt nimic.
Dar eu când îți vorbesc
când îți scriu aceste cuvinte
mă gândesc de asemenea la ceilalți oameni.
Destinul tău se află printre ceilalți
viitorul tău este propria ta viață
demnitatea ta este cea a tuturor.
Ceilalți speră să reziști
să îi ajute bucuria ta
cântecul tău printre cântecele lor.
Atunci, să-ți aduci mereu aminte
de ceea ce eu am scris într-o zi
gândindu-mă la tine cum mă gândesc acum.
Niciodată să nu renunți, nici să te abați
din drum, niciodată să nu spui
nu mai pot și mă opresc aici.
Viața este frumoasă, vei vedea
cum în pofida vicisitudinilor
vei avea dragoste, vei avea prieteni.
Pentru majoritatea nu există alegere
și această lume așa cum este
va fi întreaga ta avere.
Să mă ierți, nu știu să-ți spun
nimic în plus, dar tu să înțelegi
că eu sunt încă pe drum.
Și mereu, mereu, să-ți amintești
de ceea ce eu am scris într-o zi
gândindu-mă la tine cum mă gândesc acum.
Traducător: Horodnic Marilena Gențiana, 2025