Chumacero Alí – Vencidos
Antonio Eustolio Mohamed Ally Chumacero Lora, cunoscut ca Alí Chumacero (Acaponeta, 9 iulie 1918 – Mexico City, 22 octombrie 2010) a fost un poet, eseist și editor mexican. Ca poet, operele sale includ Páramo de sueños, Imágenes desterradas și Palabras en reposo. De asemenea, a fost cunoscut pentru activitatea sa editorială, inclusiv pentru editarea și revizuirea romanului Pedro Páramo al lui Juan Rulfo. A lucrat mulți ani la Fondo de Cultura Económica și a fost asociat cu diverse personalități din cercul cultural mexican al secolului XX. A primit premii și distincții precum Premiul Xavier Villaurrutia, Premiul Internațional Alfonso Reyes, Premiul Național de Științe și Arte și Medalia Belisario Domínguez a Senatului Republicii.
Opera poetică a lui Chumacero este scurtă, trei cărți și un total de nu mai mult de două sute de pagini. După Palabras en Reposo, publicată în 1956, el nu a mai scris poezie, ceea ce a provocat comparații cu prietenul său Juan Rulfo, care a publicat doar două cărți. Sursă Wikipedia
Vencidos
Igual que roca o rosa, renacemos
y somos como aroma o sueño tumultuoso
en incesante amor por nuestro duelo;
fugitivos sin fin que el rostro guardan,
mudos cadáveres precipitados
a una impasible tempestad;
y morimos en nuestras propias manos,
sin saber de agonías,
caídos descuidados al abismo,
a través de catástrofes en nuestro corazón
dormidas,
así tan simplemente, que al mirar un espejo
hallamos dentro sombras silenciosas
o una paloma destrozada.
Porque nada delata que existamos
en esta soledad del pensamiento,
y el olvido desciende hacia la tierra
como un equívoco de Dios,
dormida imagen donde en sueños
se martiriza por saberse bello;
porque es inútil la embriaguez
que nos cubre de olvidos contra el mundo
cuando es la lentitud
y el sentirse arrojados sobre el lecho,
como el cesar y el impedir,
lo que alimenta nuestro amor
y el incansable continuar entre los hombres,
del dolor de la carne enamorados.
Igual que rosa o roca:
crueles cadáveres sin agonía
Învinși
La fel ca o piatră sau ca un trandafir, renaștem
și suntem precum o mireasmă sau precum un vis tulbure,
răsfrânte în neîncetată dragoste faţă de suferinţa proprie,
fugari la nesfârșit ce chipul şi-l păzesc,
cadavre mute azvârlite
în mijlocul unei vijelii necruţătoare;
și ne murim în propriile mâini,
fără să gustăm din agonie,
prăvăliţi, fără nici o grijă, în abis,
străbătând catastrofele culcuşite în inimile
noastre,
atât de simplu încât atunci când ne uităm într-o oglindă
regăsim înlăuntrul acesteia silențioase umbre
sau un porumbel spulberat.
Căci nimic nu dă de gol a noastră existență
petrecută în această singurătate a cugetului,
iar uitarea se pogoară până pe pământ
ca o scăpare a lui Dumnezeu,
o imagine adormită în care prin vise
se torturează ştiindu-se frumoasă;
căci e zadarnică îmbătarea
care ne dă felurite uitări drept pavăză în fața lumii
când de fapt tocmai din lentoarea
și din senzaţia pe care o trăim când suntem aruncaţi în aşternut,
precum a te opri și a-l opri pe celălalt,
se hrăneşte dragostea noastră
și necontenita perindare printre oameni,
îndrăgostiţi fiind de durerea trupească.
La fel ca o piatră sau ca un trandafir:
cadavre crude, văduvite de agonie.
Traducător: Socoliuc Goian Ioan Teodor, Premiul I 2025