Quessep Giovanni – Insomnio, La ronda y el destino
Giovanni Quessep s-a născut în 1939 în San Onofre, un orășel de pe coasta caraibiană a Columbiei, în 1939. Este unul dintre cei mai importanți poeți în viață din Columbia. Este fiul unui tată libanez și al unei mame din Bogota. Într-o carieră de peste șaizeci de ani, a publicat paisprezece cărți de poezie originală. În plus, diverse edituri din Columbia au publicat mai multe ediții selecționate ale operei sale și a fost inclus în numeroase antologii de poezie columbiene și latino-americane. Opera sa a fost tradusă în portugheză, arabă, germană, italiană, franceză, engleză și greacă.
Poezia lui Quessep este rezultatul întâlnirii improbabile a unor elemente din diferite tradiții literare: de la poveștile populare din lumea arabă pe care le-a auzit de la tatăl și bunica sa libaneză la operele clasice ale literaturii columbiene, precum romanele lui García Márquez, de la personajele care populează mitologia Greciei antice la convingerile filosofice care stau la baza Renașterii italiene și a pieselor lui Shakespeare. Privirea sa este cea a unui străin perpetuu care se minunează de ciudățenia pe care lumea i-o dezvăluie sub aparența istoriei și a legendelor. Fuente: https://thehighwindowpress.com/2024/02/22/giovanni-quessep-twelve-poems/
Insomnio
Canto de un grillo en el jardín
trae consigo la rama del insomnio,
como un pito de vidrio
que convoca las alas del invierno.
Nunca estuve tan cerca de la muerte,
nunca supe que detrás de la música
pudiera haber el cielo adverso
perdido entre las zarzas y los robles.
¿La vida es ilusoria entonces,
un huerto miserable
por donde van la ronda de las constelaciones
y el reposo nocturno inalcanzable?
La ronda y el destino
Si vivo es porque el aire
me otorga su escondida claridad;
dando pasos de ciego en un jardín
toco los cactus de la muerte.
Pasado tanto tiempo
de estar maravillado por el alba,
miro en sus hojas la condena,
lo que me corresponde de la vida.
No me pidas entonces, no me pidas
la canción de los bosques;
nada podré bajo este almendro,
nada sino soñar contigo y con la nieve.
Insomnie
Cântecul unui greier în grădină
apleacă ramul insomniei,
ca un scrâșnet pe sticlă
ce cheamă aripile iernii.
Nu am mai fost atât de aproape de moarte,
niciodată nu am știut că în spatele muzicii
ar putea să se afle cerul celălalt
pierdut printre mărăcini și stejari.
Așadar, viața e iluzorie,
o grădină de mizerabilă zarzavat
pe unde trec una câte una constelațiile
și tihna nocturnă imposibil de găsit?
Traducător: Langa Andrei (contribuție specială)
Rondul și destinul
Sunt viu fiindcă aerul
îmi dă din tainica-i limpezime;
cu pași-mi strâmbi printr-o grădină
ating ai cactușilor țepi.
Atâta timp am stat
înmărmurit în fața zorilor de zi,
citind pe raza lor sentința
care îmi vine de la viață.
Nu-mi cere acum, nu-mi cere
cântarea sacră a pădurilor;
ce pot să fac de sub acest migdal,
decât doar să mi te visez și să visez zăpada.
Traducător: Langa Andrei (contribuție specială)