Ibargoyen Saúl – Carta a propósito del mundo
Saúl Ibargoyen Islas (Montevideo, 26 martie 1930-Mexic, 9 ianuarie 2019) a fost un poet, povestitor, critic, traducător și eseist uruguayan care a devenit cetățean mexican. A publicat mai mult de patruzeci și cinci de cărți, printre care: Soñar la muerte, La sangre interminable și Toda la tierra extranjera.
Poezia sa (1956-2000) a fost publicată de Universidad Autónoma de Ciudad Juárez și de Instituto de Estudios Chicanos sub titlul El poeta y yo. Această colecție de poezii reunește principalele sale culegeri de poezii El pájaro en el pantano ( 1954), Palabra por palabra ( 1969), Exilios ( 1978), Basura y más poemas ( 1991), El escriba de pie ( 2002). Sursa: Wikipedia
Operele sale au fost traduse în mai multe limbi: engleză, franceză, portugheză, germană, rusă, suedeză, slovenă și arabă.
Carta a propósito del mundo
Hijo mío:
cada día es todo más difícil y oscuro.
Quién sabe si mañana
tocaremos el mar con estos dedos
si podremos sentir
el olor de la hierba que nace
si veremos la sombra
que las hojas dejan caer en el suelo.
Debes por lo tanto
cuidar de las enormes maravillas del mundo:
los elementos secretos
que forman tus horas
los peces rojos que te siguen
hasta el agua profunda del sueño
las gotas de lluvia
saltando en el polvo.
Debes cuidar de todo eso:
regresa tu breve camino
de risas de gritos de flores de llantos
y verás cómo tu perro de lana
todavía se encuentra nuevo e intacto.
Descubre después las raíces
que nadie imagina debajo de las piedras
cuenta los pasos que dan los caracoles
y el silencio de los grillos por la noche.
Defiende las pequeñas semillas
que puse en tu mano y protege la luz:
que no se pierdan los colores
y por favor no olvides
recoger las plumas de los pájaros.
Pero apúrate hijo mío apúrate.
Ahora no puedo explicarte:
todo es
tan difícil
y oscuro.
Scrisoare apropo de lume
Fiul meu:
fiecare zi e tot mai grea și întunecată.
Cine știe dacă mâine
vom mai atinge marea cu aceste degete
dacă vom mai simți
mirosul ierbii ce iese
dacă vedea-vom umbra
pe care frunzele o lasă să cadă pe pământ.
Trebuie așadar
să îngrijești minunile mari ale lumii:
elementele ascunse
ce-ți alcătuiesc orele
peștii roșii ce te urmăresc
până în apele adânci ale visului
picăturile de ploaie
sărind prin praf.
Trebuie să ai grijă de toate astea:
întoarce scurtul tău drum
de hohote de strigăte de flori plângătoare
și vedea-vei cum câinele tău de pluș
se mai păstrează nou și intact.
Descoperă apoi rădăcinile
pe care nimeni nu și le poate închipui sub pietre
numără pașii ce-i fac melcii
și tăcerile greierilor în noapte.
Apără micile semințe
ce ți le-am pus în mână și apără lumina:
să nu dispară culorile
și te rog să nu uiți
să aduni penele păsărilor.
Dar grăbește-te fiul meu grăbește-te.
Acum nu pot să-ți explic:
totul e
atât de dificil
și obscur.
Traducător: Langa Andrei (contribuția spacială)