Gil de Biedma Jaime – No volveré a ser joven

Jaime Gil de Biedma y Alba (Barcelona, 13 noiembrie 1929-ibid., 8 ianuarie 1990) a fost un scriitor spaniol, considerat unul dintre cei mai importanți poeți din a doua jumătate a secolului al XX-lea și din Generația anilor 1950. Lecturile lui Gil de Biedma despre Eliot Weinberger, Stephen Spender, W. H. Auden și poeții de limbă engleză în general au fost decisive pentru el, admirând această școală de poezie care, prin utilizarea monologului dramatic, a găsit filonul artistic care a pus bazele poeziei secolului al XX-lea. În acest fel, el a renunțat la simbolismul francez, care a stat la baza majorității poeziei Generației ’27 Sursă: Wikipedia

S-a ferit de depresie și de tentative de sinucidere („Cât de mult am vrut să mor / sau am visat să mă vând diavolului, / care nu m-a ascultat niciodată / Dar și / viața ne ține la pământ tocmai pentru că / nu este așa cum ne așteptam”), dar în 1985 a fost diagnosticat cu sarcom Kaposi. A murit cinci ani mai târziu de SIDA, la acea vreme un tabu dezonorant, ascuns sub expresii precum „o boală lungă”. Și-a lăsat averea ultimului său partener, actorul Josep Madern. Înainte de prăbușirea finală a încercat să scrie, poate ca un fel de renaștere. Și-a dat seama că nu mai era același. Puțin mai rămăsese din acel om cultivat, băutor, cinic, promiscuu, strălucitor, comunist de salon, căruia doar trecerea timpului, tocmai una dintre marile sale obsesii, i-a făcut dreptate ca autor esențial în poezia spaniolă a secolului XX. Pentru că atunci când Gil de Biedma a încetat să mai respire, în acel 8 ianuarie, a murit poetul, dar s-a născut mitul. Sursa: https://www.diariosur.es/culturas/libros/hijo-discolo-burguesia-20181116220935-nt.html