Azcona Cranwell Elizabeth – La Nostalgia
Elizabeth Azcona Cranwell, poetă, naratoare, editorialistă, traducătoare și critic literar argentinian, s-a născut la Buenos Aires la 10 martie 1933. A absolvit Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Buenos Aires. A lucrat ca profesoară și a ținut ateliere și seminarii. A fost critic literar pentru ziarul La Nación. În colaborare cu Valeria Watson, a tradus în engleză povestirile lui Edgar Allan Poe și texte de Borges, Pellegrini, Squirru și Lasaigne despre pictorul Xul Solar. A fost autoarea primei versiuni spaniole complete a poeziilor lui Dylan Thomas și traducătoare a poeziilor lui William Shand. A fost în mai multe rânduri jurat pentru ziarul La Nación, Premio Nacional Concurso Avon etc.
Elizabeth a fost colegă de facultate cu Alejandra Pizarnik, cu care va cultiva o strânsă prietenie. Îi plăceau poeții Paul Eluard și Antonin Artaud. Stilul ei este încadrat în poezia suprarealistă și prezintă influențe ale Olgăi Orozco. A fost, de asemenea, o povestitoare remarcabilă, care a știut să purifice limbajul de tot ceea ce era accesoriu sau superfluu. A fost tradusă în engleză, franceză, italiană și portugheză. A murit la Buenos Aires la 2 decembrie 2004. Sursă https://poesiamaspoesia.com/238-poesia-mas-poesia-elisabeth-azcona-cranwell/
La nostalgia
Hay un día en que las cosas son un hondo precipicio
conozco el rostro húmedo y las manos que nunca me abandonan
la noche que se abre
como un pueblo de alondras disperso en la tormenta.
Yo he escuchado a mi amor desde lejos en una lengua extraña
mientras la nostalgia murmuraba sus frases de curiosa hechicera
ella alargaba sus caricias en las ventanas del insomnio
como una huésped cuya mano asolaba el relámpago.
Porque ella no era el día
y tampoco era el ángel sediento de palabras
mi propia voz la nombra como a una desterrada
desabrigada madre, de pechos dulcemente vacíos.
Más allá de la noche donde se enciende la ternura
más allá de la calle donde el viento deshace la forma de los pasos
sé que hay un país nuevo, cansado de las sombras.
Una música fija
un tiempo de colores intensos como dioses desnudos.
Pero mi corazón sigue clavado para siempre en los sitios imposibles.
Nostalgia
Vine o zi în care lucrurile sunt o prăpastie adâncă
cunosc chipul umed și mâinile care nu părăsesc niciodată
noaptea ce se arată
ca un stol de ciocârlii dispersat în furtună.
Mi-am auzit iubitul strigând de departe într-o limbă ciudată
între timp nostalgia își murmura frazele de curioasă vrăjitoare
ea își măsura mângâierile la geamurile insomniei
ca un oaspete ale cărui mâini stinge fulgerul.
Fiindcă ea nu era zi
și nici măcar îngerul însetat de cuvinte
propria mea voce o strigă ca pe o blestemată
mamă dezbrăcată, cu sânii dulci și sterpi.
Dincolo de noapte unde începe tandrețea
dincolo de strada unde vântul spulberă forma pașilor
știu că există o țară nouă, obosită de umbre.
O melodie eternă
un timp de culori intense precum zeii dezgoliți.
Inima mea însă rămâne înfiptă pe vecie în locuri imposibile.
Traducător: Langa Andrei (contribuția specială)