Nava Thelma – Otra vez España
Thelma Nava (Mexico City, 25 noiembrie 1932-Castlegar, British Columbia, Canada, 17 august 2019) a fost o poetă mexicană.
A studiat la Casa del Lago și la Facultatea de Filosofie și Litere a UNAM și la Centro Mexicano de Escritores, de unde a scris prima sa lucrare Aquí te guardo yo; a fost cofondatoare a revistei El Rehilete și, împreună cu Luis Mario Schneider și Armando Zárate, a fondat revista Pájaro Cascabelo (1962-1968) și editura cu același nume. Împreună cu Sergio Mondragón și Margaret Randall, redactori ai revistei El Corno Emplumado, a organizat Prima întâlnire interamericană a poeților, care a avut loc între 6 și 13 februarie la Club de Periodistas de México (1964). A lucrat ca jurnalist cultural pentru ziarul El Día, unde a fost responsabil de secțiunea „Escaparate”. A realizat interviuri, selecții de poezie și note critice despre poezie și teatru; recenzii de cărți și reviste culturale (1964-1965). Împreună cu scriitorii Juan de la Cabada, Eraclio Zepeda și Saúl Ibargoyen, a făcut parte din „Brigada Cultural Roque Dalton”. (1980-1982). A participat activ la grupul de 36 de poeți din cadrul programului de acțiune culturală al ISSSTE, care au susținut conferințe de poezie în toate statele mexicane (1984-1986). Sursă Wikipedia
Otra vez España
Tu nombre suena en mis oídos extraño y cercano
como el murmullo del mar, ebrio de vida.
¿Cuál es la canción que todos cantan, cuál es la verdadera,
la que viene de las minas y es tan grata a nuestro corazón
como la tierra fértil, como los viejos libros de caballería o esas voces
que no podemos recordar del todo y permanecen aún en nosotros?
No pregunto por las luces de tus ciudades
(siempre he mirado el rumbo secreto de las luces en los altos balcones)
No tengo ningún antepasado allí nacido
(mis remotísimos antepasados llegaron de Italia).
Cantaré contigo el amor de todas las cosas simples
en un cielo que adivino purísimo en otoño y azul
como el sitio donde edificaron los antiguos nuestros templos.
Încă o dată Spania
Numele tău îmi sună în urechi ciudat și aproape
ca murmutul mării, îmbătat de viață.
Care e melodía interpretată de fiecare, care e cea adevărată,
cea ce vine din adâncuri și e atât de plăcută inimii noastre
ca pământul fertil, ca vechile cărți despre cavalerie sau aceste voci
pe care nu putem să ni le amintim integral și rămân în noi?
Nu întreb de luminile orașelor tale
(mereu am privit direcția secretă a luminilor de la balcoane înalte)
Nu am niciun strămoș născut aici
(romanticii mei strămoși au venit din Italia).
Voi cânta cu tine dragostea tuturor lucrurilor simple
într-un cer care presupun că e pur în toamnă și azuriu
precum locul unde strămoșii au construit templele noastre.
Traducător: Langa Andrei (contribuția specială)