Janés Clara – ¡Vamos al tenebroso bosque!

Clara Janés Nadal (Barcelona, 6 noiembrie 1940) este o scriitoare spaniolă care lucrează în diverse genuri literare. Se remarcă ca poetă și ca traducătoare din diferite limbi din Europa Centrală și de Est. A primit Premiul Național de Traducere în 1997 pentru întreaga sa operă, iar din 2015 deține catedra „U” la Academia Regală Spaniolă. Este a zecea femeie aleasă membru al RAE. Ea și-a prezentat discursul de acceptare în iunie 2016, intitulat „Una estrella de puntas infinitas. En torno a Salomón y el Cantar de los cantares”. Prima sa etapă literară a început cu cartea Las estrellas vencidas (Stelele învinse). A fost urmată de Límite humano ( 1974), En busca de Cordelia y poemas rumanos ( 1975), Antología personal 1959-1979 ( 1979) și Libro de alienaciones ( 1980). În această perioadă, Janés se arată a fi un feminin tradițional și caută originea femininului. De asemenea, ea încorporează elemente existențiale: angoasa, insatisfacția, depresia, singurătatea, precum și relațiile și dificultățile lor.
În căutarea răspunsurilor la întrebările pe care și le pune despre viață, poeta formează o tranziție între prima și a doua etapă cu culegerea de poeme Vivir ( 1983). Poemele reunite în această lucrare, autoarea le îndreaptă spre interiorul ființei umane, spre seninătatea spiritului.
Cu cartea Eros ( 1981), ea intră în a doua etapă. Această perioadă se caracterizează prin feminism, senzualitate, erotism și dragoste în poeziile sale. Toată această temă amoroasă atinge punctul culminant într-una dintre culegerile sale ulterioare de poezii, Creciente fértil ( 1989). Sursă: Wikipedia

¡Vamos al tenebroso bosque!

¡Vamos al tenebroso bosque!
Quiero oír el silbido del viento
entre los pinos,
entrar en la gruta
y cruzar en barca sigilosamente
el lago subterráneo
entre formas extrañas que indican
la presencia del dragón.
No tengo miedo.
Si tú me das la mano
voy flotando en el aire
y pienso: ahora sé de qué modo
se desplazan las olas.

Să mergem în pădurea întunecoasă!

Să mergem în pădurea întunecoasă!
Vreau să ascult cum sună vântul
printre pini,
să intru în peșteră
și să trec cu barca încetișor
lacul subteran,
cu forme ciudate care trădează
existența dragonului.
Nu am pic de frică.
Dacă îmi dai mâna
voi levita
și voi gândi: acum cunosc modul
în care se mișcă valurile.

Traducător: Langa Andrei (contribuția specială)