Cruchaga André – Animal herido
Scriitor salvadorian (Nueva Concepción, Chalatenango, 1957). Este profesor de profesie. Printre lucrările sale publicate se numără Alegoría de la palabra ( 1992), Memoria de Marylhurst ( Interface Network, Beaverton, Oregon, SUA, 1993), Visión de la muerte ( 1994), Enigma del tiempo (plaquette, 1996), Roja vigilia (plaquette, 1997), Rumor de pájaros ( 2002), Oscuridad sin fecha/Data gabeko iluntasuna ( ediție bilingvă spaniolă-bască, El Salvador, 2006), Pie en tierra ( 2007), Caminos cerrados ( Mexic, 2009), Viajar de la ceniza/Voiaj à travers les cendres ( ediție bilingvă spaniolă-franceză, El Salvador, 2010), Sublimació de la nit/Sublimation of the night ( ediție bilingvă spaniolă-catalană, El Salvador, 2010), Poeta en Barataria ( Havana, Cuba, 2010), Tablou de cenușă/Cuaderno de ceniza ( ediție bilingvă spaniolă-română, El Salvador, 2013), Balcón del vértigo ( El Salvador, 2014), Post-Scriptum (ediție bilingvă spaniolă-română, El Salvador, 2014), Viaje póstumo/Viatge pòstum (ediție bilingvă spaniolă-catalană, El Salvador, 2015), Lejanía/Away (ediție bilingvă spaniolă-engleză, El Salvador, 2015) și Vía libre/Via lliure ( ediție bilingvă spaniolă-catalană, El Salvador, 2016). Sursă: Letralia.com
Animal herido
La calle incomprensible con su horca de andenes lúgubres.
La misma película en blanco y negro de la ceniza, la violencia
en su punto fijo de dureza y sus palpitantes cadáveres:
el carbón ominoso de los jardines golpeándonos frente al espejo.
El país mío con su joroba y lágrimas al borde de alcantarillas.
¿Nos sirve de algo la fuerza bruta para descifrar el escombro,
ese extraño legado del sudor entre las ingles?
Las horas del despojo nos salpican con cierta alevosía.
La temperatura se precipita y agoniza en los guantes del escalofrío,
nos tritura el vacío de esa distancia que hemos ido creando,
nos desconoce la mesa y esa impasible simulación de primavera.
Siempre he creído que el bullicio es una especie de tautología,
esa otra cara de la anonimia, la complicidad obstinada y compulsiva.
(En la hemeroteca de la hojarasca, los vaivenes políticos
de la contradicción y su secuela de escaramuzas.)
Hoy por hoy, déjame. Soy animal herido en medio del desorden.
Soy una criatura que quiso robarle los ojos a una antorcha
de tormenta, a un carrusel de peces en bajorrelieve de aluminio.
Fiară rănită
Stradă de nepătruns cu răscrucea ei de trotuare lugubre.
Aceeași peliculă de cinema în alb-neagră a cenușii, violența
aflată în faza ei de vârf și cadavrele vii ce le lasă în urmă:
carbonul hidos al grădinilor lovindu-se în oglinzi.
Patria mea cu povara și lacrimile ei aflate lângă o gaură neagră.
La ce folos forța brută pentru a înșira gunoiul,
această stranie senzație de transpirație la brâu?
Clipele posterioare ne împroașcă cu o oarecare precauție.
Învelită în mantia febrei, temperatura crește și nu dă înapoi,
ne umple golul acestei distanțe pe care singuri am creat-o,
masa de lucru ne e străină și astă simulare impasibilă de primăvară.
Mereu am crezut că larma e un soi special de tautologie,
acea altă față a anonimatului, complicitate obstinată și compulsivă.
(În arhiva de ziare a frunzișului oscilațiile politice
ale legii contradicțiilor și sechela lăsată de luptele fără de rost.)
Acum lasă-mă. Sunt o fiară rănită în mijlocul haosului.
Sunt o creatură ce a dorit să fure ochiul unei făclii aprinse
de furtună, a unui banc de pești rotindu-se în basorelief de aluminiu.
Traducător: Langa Andrei (contribuția specială)