Tapia y Rivera Alejandro – El ángel del Amor
Alejandro Tapia y Rivera (12 noiembrie 1826-19 iulie 1882) a fost un poet, dramaturg, eseist, scriitor și politician portorican. Părinții săi au fost Alejandro de Tapia, căpitan al primului batalion al regimentului de infanterie expediționar Granada din Spania, și Doña Catalina de Rivera, originară din Arecibo, Puerto Rico. Deși nu a constituit versul liric și nici nu a avut atât de mult succes în acest gen ca în altele, a lăsat un număr bun de compoziții, în principal romane istorice și seguidillas de o valoare relativă. Printre cele mai cunoscute dintre aceste compoziții se numără cele intitulate El último borincano, o romanță istorică ce amintește de Ducele de Rivas, inspirată de rebeliunea și eroismul aborigenilor împotriva conchistadorilor spanioli, La hoja de yagrumo, A Goyita, La ninfa de Guamaní, poeme cu parfum creol scrise în seguidillas. Cele mai bune versuri ale sale se regăsesc însă în lungul poem La Sataniada, o epopee grandioasă dedicată Prințului Întunericului, publicată la Madrid în 1878 sub pseudonimul Crisófilo Sardanápalo (Sursa: Wikipedia).
El ángel del amor
Dios hizo el mundo; con su voz divina
del caos lo sacó,
y admirando su obra peregrina
se dice que la amó.
Su grandioso querer cumplido estaba
magnífico, inmortal;
pero amante, colmar aun le faltaba
su afecto celestial.
Y ante el dulce mirar de su ternura
la esfera se extasió,
y el ángel de la luz y la hermosura
en luna se trocó.
Y el grato aroma de su noble aliento
lanzó sobre el Abril,
y el ángel del perfume en el momento
fue rosa del pensil.
Y emanando su lábio regalado
al ángel de la miel,
fue emblema de su néctar delicado
la dulce abeja fiel.
Y formó de su voz la simpatía,
un eco seductor,
y el ángel de la plácida armonía
trocóse en ruiseñor.
Empero deseaba el Dios potente
formar un nuevo ser;
y un ángel de su Edén trajo clemente
y fuiste tú, mujer.
Y te ornó con diadema de hermosura,
te alzó como deidad;
dio a tus ojos mil perlas de ternura,
de gozo y de piedad.
Y emblema, oh Celia, del amor divino
te quiso el Hacedor
consagrar al benéfico destino
del ángel del amor.
Îngerul iubirii
Dumnezeu a făurit lumea; cu glasul lui divin
a scos-o din haos,
și admirându-și opera de peregrin
se povestește că o iubea.
Prețioasa lui aspirație desăvârșită era
magnifică, eternă;
însă iubitor, îi lipsea împlinirea
afecțiunii sale dumnezeiești.
Și dinaintea privirii duioase a tandreței lui
văzduhul s-a desfătat,
și îngerul luminii și al frumuseții
în lună s-a metamorfozat.
Și plăcuta mireasmă a nobilei sale răsuflări
a răspândit-o în Aprilie,
iar îngerul miresmei pe dată
în trandafir de grădină se preschimbă.
Și răsfirându-și buzele înzestrate
îngerului mierii,
simbol al nectarului său suav
fu prețioasa albină devotată.
Și afecțiunea s-a făurit din glasul lui
un ecou ademenitor,
iar îngerul armoniei discrete
în privighetoare s-a prefăcut.
Dar Dumnezeu atotputernic a dorit
o nouă ființă să înfăptuiască;
și un înger din Edenul său a adus milostiv
și ai fost tu, femeie.
Și te-a înzestrat cu cunună de frumusețe,
te-a mărit precum o zeitate;
a cinstit ochilor tăi o mie de perle de tandrețe
de bucurie și evlavie.
Și simbol, oh Celia, al iubirii divine
Vrut-a Creatorul
să te închine destinului prielnic
al îngerului iubirii.
Trăducator: Martinescu Ioana 2024