Boscán Almogáver Juan – Soneto LXXXV

Juan Boscán Almogáver sau Almogávar (Barcelona, 1487-id., 21 septembrie 1542) a fost un poet și traducător spaniol din Renaștere. Este cunoscut mai ales pentru că a introdus metrica italienizantă (endecasilabul și diverse strofe, precum rima a opta, terțul și sonetul), precum și petrarhianismul în poezia în limba castiliană împreună cu Garcilaso de la Vega. De asemenea, a tradus în spaniolă El Cortesano al lui Baltasar de Castiglione. Boscán, care cultivase lirica conceptuală și curtenească cancionerilă, a introdus versul endecasilabic (în care a avut mai mult succes și a fost mai corect decât predecesorul său Íñigo López de Mendoza, marchiz de Santillana, cu cele 42 de sonete scrise în stil italic) și strofele italiene (sonetul, octava regală, terțul înlănțuit și cântecul în strofe), precum și poemul în endecasilabe albe și motivele și structurile petrarchiene în poezia castiliană. Marcelino Menéndez Pelayo numără 21 de ediții vechi ale operelor sale, în ciuda cărora, susține el, nu a fost un poet acreditat în secolul al XIX-lea, întrucât Manuel José Quintana nu l-a inclus în celebra sa antologie și nici nu apare în nu mai puțin celebra Biblioteca de Autores Españoles; totuși, în secolul al XIX-lea, hispanistul american William I. Knapp a realizat o ediție notabilă (1875), iar el a fost editat și revalorizat așa cum merită. (Sursa: Wikipedia)

Quien dice que la ausencia causa olvido (Soneto LXXXV)

Quien dice que la ausencia causa olvido
merece ser de todos olvidado.
El verdadero y firme enamorado
está, cuando está ausente, más perdido.

Aviva la memoria su sentido;
la soledad levanta su cuidado;
hallarse de su bien tan apartado
hace su desear más encendido.

No sanan las heridas en él dadas,
aunque cese el mirar que las causó,
si quedan en el alma confirmadas.

Que si uno está con muchas cuchilladas,
porque huya de quien lo acuchilló
no por eso serán mejor curadas.

Cine spune că absența aduce uitare (Sonetul LXXXV)

Cine spune că absența aduce uitare
merită de toți a fi uitat.
Adevăratul și firmul iubit
este, când e absent, mai pierdut.

Îi învie amintirea simțirea;
Necazul de singurătate-i ușurat;
văzându-se de binele său atât de despărțit,
se face de dorință mai împătimit.

Nu se vindecă rănile în el lăsate,
chiar de s-ar stinge privirea care le lăsase,
dacă rămân în suflet confirmate,

căci dacă cineva are multe răni jungheate,
doar pentru că ar fugi de cine îl junghease
nu de asta vor fi mai bine vindecate.

Trăducator: Cirinpei Naomi Cristina 2024