Cabral Facundo- La vida sencilla, Me gusta la gente simple
Rodolfo Enrique Cabral Camiñas (La Plata, 22 mai 1937 – Guatemala City, 9 iulie 2011), cunoscut sub numele de scenă Facundo Cabral, inițial Indio Gasparino, a fost un cântăreț și compozitor, poet, scriitor și filozof argentinian. Influențat spiritual de Iisus, Lao-Tse, Chuang Tzu, Osho, Krishnamurti, Gautama Buddha, Arthur Schopenhauer, Ioan Botezătorul, Sfântul Francisc de Assisi, Gandhi și Maica Tereza de Calcutta,[necesită citare] a predicat misticismul, dispariția ego-ului și autorealizarea globală a conștiinței umane. În literatură i-a admirat pe Jorge Luis Borges, cu care a avut și conversații filosofice, și pe Walt Whitman. Această observație nonconformistă și spirituală s-a imprimat în cariera sa de cantautor, care a luat calea criticii sociale fără a renunța la obișnuitul său simț al umorului. Cabral nu este cunoscut ca fiind implicat militant în vreo mișcare politică, deși timp de mulți ani a susținut pacifismul ca modalitate de rezolvare a conflictelor, definindu-se drept „pacifist violent” și „vagabond de primă clasă”, iar în ultimii ani s-a identificat cu un fel de anarhism filosofic și contemplativ. Despre opera sa literară, Cabral a menționat odată că a scris în jur de 22 de cărți „fără titlu și fără autor”, pe care le considera texte scrise de mână, editate și tipărite, din care există traduceri în chineza mandarină sau japoneză. Prin urmare, următoarea listă este o listă incompletă a operelor sale din domeniul literar: Paraíso a la deriva, Conversaciones con Facundo Cabral, Mi Abuela y Yo, Salmos, Borges y Yo, Ayer Soñé que Podía y Hoy Puedo 1, Ayer Soñé que Podía y Hoy Puedo 2, Cuaderno de Facundo, No Estás Deprimido, Estás Distraído, Los Papeles de Cabral, La Magia de Cabral.
Întâlnirea mea cu Facundo Cabral
Teribil de singur, minunat de liber
La vida sencilla
Ella era… ella era tan linda, como yo feo.
Ella era tan rica, como yo pobre,
y como si eso fuese poco, tímido,
pero un día me animé,
y cuando ya había pasado, es decir,
casi cobardemente, le dije: ¡te amo!
Ella se detuvo, se dio vuelta,
me miró y me dijo: yo también.
Entonces se me escaparon de la mano
los globos que vendía en la plaza,
y el cielo del sábado se llenó de colores.
Después conversando le dije:
Te daré una vida sencilla,
con las cosas que el hombre olvidó,
sin alfombras, pero con sonrisas,
y los ojos abiertos al Sol.
Lo mejor de la vida es gratis,
no hay pobreza teniéndolo a Dios.
La esperanza será nuestro huésped,
teniendo confianza habrá comprensión.
Yo te ofrezco la brisa de mayo,
las flores de octubre,
y todo mi amor.
Le dije:
Volaremos igual que las aves,
En el cielo fronteras no hay.
A tu piel cubriré con la mía,
y el invierno, verano será.
Nuestros besos serán nuestra casa,
nuestros sueños serán nuestra ley.
Por la playa corriendo descalzos,
con la vida juntos vamos a jugar.
Dios ha puesto la dicha en lo simple,
y ese es el camino
a la felicidad.
¡Sí Señor!
Me gusta la gente simple
Me gusta la gente simple aunque yo soy complicado
la gente de casa pobre y corazón millonario
La que todavía suda, la que se rompe las manos,
la que se juega la vida por el pan de sus hermanos
Me gusta la gente simple que al vino le llama vino,
la que al pan, le llama pan y enemigo, al enemigo
La que se da por entero y no tiene intermediarios
la que comparte conmigo el respeto a los milagros.
Me gusta la gente simple, que se levanta temprano,
porque hay que limpiar la calle, pintar el frente al mercado,
bajar del camión la fruta, repartir los telegramas,
servir el café, la sopa, pescar, embolsar la papa,
cortar el árbol preciso para hacer una guitarra
con la que un día el cantor, caminará por la patria
contando la gente simple, que sin ella no hay nada,
ni siquiera la milonga que en el mundo me declara.
Me gusta la gente simple que hace la silla y la mesa,
los zapatos de mi madre, el vestido de Teresa
La que ríe fácilmente, la que fácilmente llora,
la que inocente confía que un día cambien las cosas
Me gusta la gente simple aunque yo soy complicado.
Viața în simplitatea ei
Ea era… ea era pe atât de frumoasă pe cât eram eu
de urât, ea era pe atât de avută,
pe cât eram eu de sărac și mai mult decât atât, timid,
dar într-o bună zi mi-am luat inima în dinți
și când deja trecuse, i-am spus,
aproape cu sfială: te iubesc!
Ea s-a oprit, s-a întors,
m-a privit și mi-a spus: și eu te iubesc!
Și atunci mi-au scăpat din mâini
baloanele pe care le vindeam la târg,
iar cerul acelei zile de sâmbătă s-a umplut de culoare.
Mai apoi, prinși în conversație, i-am spus:
– Îți voi dărui o viață obișnuită,
cu acele lucruri pe care omul le-a uitat,
fără covoare purpurii, dar plină de zâmbete,
și cu ochii deschiși către soare.
Tot ce-i mai bun în viață este gratis,
nu există sărăcie când îl ai pe Dumnezeu.
Speranța ne fi va oaspete,
având încredere vom clădi înțelegerea.
Eu îți ofer briza de mai,
florile lui octombrie
și întreaga mea iubire.
I-am spus:
Vom zbura precum păsările,
căci pe cer nu există hotare.
Și pielea ți-o voi acoperi cu a mea piele,
și iarna, vară va fi.
Sărutările noastre vor fi al nostru cămin,
iar al noastre visuri călăuzitoare lege.
Desculți vom alerga pe plajă,
și cu viața împreună ne vom juca,
Dumnezeu a lăsat mulțumirea în simplitate,
iar aceasta-i calea
către fericire.
Facă-se voia Lui!
Trăducator: Apostol Marian 2024
Îmi place lumea simplă
Îmi place lumea simplă, deși sunt complicat,
lumea cu casă modestă și inimă de milionar,
cea care mai transpiră încă, și mâinile-și zdrobește,
ce-și hazardează viața pentru a frăției hrană.
Îmi place lumea simplă care numește vinul vin,
cea care numește pâinea pâine și la dușman tot așa-i spun,
cea care se dăruiește în întregime și n-are intermediari,
care crede la fel ca mine în miracolul din rai.
Îmi place lumea simplă, ce devreme se trezește,
să curețe strada si fațada pieței s-o picteze,
să descarce fructe dintr-un camion, telegrame să livreze,
cafeaua, supa, peștele să le servească, cartofii să-i împacheteze,
să taie copacul necesar pentru chitara
cu care, într-o zi, solistul va merge prin țara sa natală
spunându-le oamenilor simpli că fără ei nimic nu există,
nici măcar acel tango ce-n lume mă proclamă.
Îmi place lumea simplă ce scaune si mese creează,
pantofii mamei mele sau rochia Terezei…
Aceea ce ușor râde si la fel de ușor plânge,
cea care crede sincer că într-o zi lucrurile se vor schimba.
Îmi place lumea simplă, deși sunt complicat.
Trăducator: Gărgăriță (Mațoi) Mihaela 2024