Delmar Meira – Carta de Roma
Olga Isabel Chams Eljach (Barranquilla, 21 august 1922-Barranquilla, 18 martie 2009). Poetă columbiană de origine libaneză, cunoscută sub pseudonimul Meira Delmar, a fost una dintre cele mai importante poete ale secolului XX din Columbia, considerată cel mai important nume feminin din poezia țării. A fost membră a Academiei Columbiene de Limbă din 1989, a Centrului Artistic din Barranquilla, a Comisiei Interamericane a Femeilor, a Clubului Zonta International al Femeilor Profesioniste și Executive și a Societății de Îmbunătățiri Publice. În onoarea sa a fost creat Premiul Național de Poezie Meira Delmar, a cărui primă ceremonie de decernare a avut loc la 30 aprilie 2008, creat pentru a valoriza, recunoaște și determina cea mai semnificativă carte de poezie publicată și scrisă de o poetă columbiană, rezidentă în țară sau în străinătate. Meira Delmar a scris despre iubire, uitare și moarte ca teme centrale în operele sale, orientându-și întotdeauna poezia spre punctul de vedere feminin asupra acestor subiecte, și a descris existența unei jumătăți de voce în toată poezia sa. În poezia ei există o permanentă nostalgie pentru ceva, pentru ceea ce nu poate fi, pentru imposibil (Wikipedia).
Carta de Roma
Te escribo, amor, desde la primavera.
Crucé la mar para poder decirte
que, bajo el cielo de la tarde, Roma
tiene otro cielo de golondrinas,
y entre los dos un ángel de oro pasa
danzando.
La cascada de piedra que desciende
por Trinitá dei Monti hasta la plaza,
se detuvo de pronto y ahora suben
azaleas rosadas por su cuerpo.
Los árboles repiten siete veces
la música del viento en las colinas,
y el húmedo llamado de las fuentes
guía mis pasos.
Más bella que en el aire
una rota columna hallé en el césped,
caída en el abrazo de una rosa.
Cuando fluye la luz,
cuando se para
el tiempo,
asomada a los puentes Roma busca
su imagen sobre el Tevere,
y en vez del nombre suyo ve que tiembla
tu nombre, amor, en el rodante espejo.
Scrisoare de la Roma
Îți scriu, iubire, din primăvară.
Am străbătut marea ca să-ți pot spune
că, sub cerul înserării, Roma
mai are un cer de rândunele,
iar între cele două trece un înger de aur
dansând.
Cascada de piatră ce coboară
de la Trinitá dei Monti până în piață,
s-a oprit brusc și acum urcă
azalee roz pe trupul ei.
Copacii repetă de șapte ori
muzica vântului pe coline,
iar chemarea umedă a fântânilor
îmi călăuzește pașii.
Mai frumoasă ca în aer
găsit-am o coloană sfărâmată în iarbă,
căzută în îmbrățișarea unei roze.
Când lumina curge,
când timpul
se oprește,
aplecată peste poduri, Roma își caută
chipul în Tibru,
și-n loc de al său nume vede că tremură
al tău nume, iubire, în oglinda curgătoare.
Trăducator: Ardeuș Alexandra-Maria 2024