Mutis Álvaro – Sonata
Álvaro Mutis Jaramillo (Bogota, 25 august 1923 – Ciudad de México, 22 septembrie 2013) a fost un romancier și poet columbian. Din 1956 până la moartea sa a trăit în Mexic. Este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori hispano-americani contemporani. De-a lungul carierei sale literare a primit, printre altele, Premiul Xavier Villaurrutia în 1988, Premiul Prințul Asturiei pentru Literatură în 1997, Premiul Regina Sofia pentru poezie ibero-americană în 1997, Premiul Cervantes în 2001 și Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură în 2002. Opera sa poetică include: „A: La Balanza, Los elementos del desastre, Reseñas de los hospitales de Ultramar, Los trabajos perdidos, Summa de Maqroll el Gaviero, Caravansary, Los emisarios, Crónica regia y alabanza del reino, Un homenaje y siete nocturnos. (Wikipedia)
Sonata
Otra vez el tiempo te ha traído
al cerco de mis sueños funerales.
Tu piel, cierta humedad salina,
tus ojos asombrados de otros días,
con tu voz han venido, con tu pelo.
El tiempo, muchacha, que trabaja
como loba que entierra a sus cachorros
como óxido en las armas de caza,
como alga en la quilla del navío,
como lengua que lame la sal de los dormidos,
como el aire que sube de las minas,
cono tren en la noche de las páramos.
De su opaco trabajo nos nutrimos
como pan de cristiano o rancia carne
que enjuta la fiebre de los ghettos
a la sombra del tiempo, amiga mía,
un agua mansa de acequia me devuelve
lo que guardo de ti para ayudarme
a llegar hasta el fin de cada día.
Sonată
Timpul te-a adus iarăși
în cercul visurilor mele funarare.
Pielea ta, o anume umezeală salină
ochii tăi înnegurați din alte zile,
cu vocea ta au venit și cu părul tău.
Timpul, fata mea, care muncește
precum o lupoaică ce-și îngroapă puii,
precum rugina pe armele de vânătoare,
precum algele pe chila corăbiilor,
precum limba care linge sarea celor adormiți,
precum aerul care urcă din mine,
precum trenul în noaptea din pustiuri.
Din truda lui opacă ne nutrim
precum din azimă sau din carnea râncedă
care ostoiește febra ghetto-urilor,
la umbra timpului, draga mea,
o apă limpede din șanțul de irigații îmi înapoiază
ceea ce păstrez de la tine ca să mă ajute
să ajung până la finalul fiecărei zile.
Trăducator: Darius-Aurelian Dragomir-Cozma 2024