Luque Aurora – Acuarela
Aurora Luque Ortiz (Almería, 16 august 1962)2 este o poetă, traducătoare, profesoară și scriitoare spaniolă, a cărei carieră profesională se desfășoară în Andaluzia. În 2022, a primit Premiul Național de Poezie. Este licențiată în filologie clasică la Universitatea din Granada și predă greaca veche din 1988 la Malaga, orașul în care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei, iar în 1999 a primit Premiul Criticii din Andaluzia pentru cartea sa Transitoria, care fusese finalistă la Premiul de Poezie Rafael Alberti. În mai 2005 a inaugurat Târgul de Carte de la Malaga. În 2007, Aurora Luque a câștigat cea de-a zecea ediție a Premiului de Poezie Generación del 27 pentru lucrarea La siesta de Epicuro, publicată la editura Visor. În 2015 a publicat Personal & político (Fundación José Manuel Lara), o carte de 45 de poeme care explorează realitatea crizei sociale spaniole. În septembrie 2022, Luque a fost distinsă cu Premiul Național de Poezie pentru lucrarea Un número finito de veranos.
Acuarela
Hay viajes que se suman al antiguo color de las pupilas.
Después de ver la isla de Calipso ¿es que acaso Odiseo
volvió a mirar igual? ¿No se fijó un color
Como un extraño cúmulo de algas
en sus pupilas viejas? Lo mismo que en los pliegues
mínimos de la piel
se fosilizan besos y desdenes, así los ojos filtran
esa franja turquesa del mar que acuna islas,
medusas de amatista, blancura de navíos.
La piel es vertedero de memoria
lo mismo que el poema. Pero acaso unos ojos
extrañamente verdes de repente dibujen
empapados de luz
un boscoso archipiélago perdido.
Acuarelă
Există călătorii care se contopesc cu străvechea culoare a pupilelor.
Oare Odiseu a privit lumea la fel
După ce a văzut insula lui Calypso?
Nu s-a fixat o culoare ca o stranie multitudine de alge
În pupilele lui îmbătrânite? La fel cum în cele mai mici
pliuri ale pielii
se pietrifică săruturile și disprețul, astfel ochii filtrează
acea dîră de lumină turcoaz a mării care leagănă insule
Meduze de ametist, albeața corăbiilor.
Pielea este groapa memoriei
La fel ca și poemul.
Dar dacă oare niște ochi surprinzători de verzi, plini de lumină
Ar desena dintr-o dată
Un arhipelag împădurit pierdut.
Trăducator: Preda Anamaria-Magdalena 2024