Chirinos Eduardo – Arreglo de cuentas
Eduardo Chirinos (Lima, 4 aprilie 1960 – Missoula, Statele Unite, 17 februarie 2016) a fost un poet și scriitor peruan. A făcut parte din așa-numita Generație a anilor ’80, alături de poeți precum José Antonio Mazzotti, Rossella Di Paolo și Raúl Mendizábal. Împreună cu Mazzotti și Mendizábal a format grupul numit „Los Tres Tristes Tigres”.
A intrat la Facultatea de Științe Umaniste a Pontificia Universidad Católica del Perú, unde a absolvit în 1985 cu o diplomă în lingvistică și literatură. În 1988 a obținut diploma de licență.
A început să publice de foarte tânăr în revistele studențești Trompa de Eustaquio și Calandria. Primele sale colecții de poezii au fost: Cuadernos de Horacio Morell (1981), Crónicas de un ocioso (1983) și Archivo de huellas digitales (1985); pentru aceasta din urmă a câștigat Premiul Copé în 1984.
A lucrat ca jurnalist cultural și profesor de literatură la Pontificia Universidad Católica del Perú. În 1993 a călătorit în Statele Unite pentru a-și completa studiile la Universitatea Rutgers (New Jersey), unde și-a susținut doctoratul cu o teză despre tăcerea în poezia hispano-americană, publicată de Fondo de Cultura Económica sub titlul La morada del silencio (1998).
A fost profesor de literatură hispano-americană la Universitatea din Binghamton (1999), la Universitatea din Pennsylvania (1999-2000) și la Universitatea din Montana (2000-2016).
A murit în februarie 2016 de cancer.
Arreglo de cuentas
Desde hace cuarenta años (cuarenta y siete
para ser más exactos) te sigo como el animal
a su presa. Aunque si pudieras leer te reirías:
tú has sido siempre el animal y yo la presa.
Pero entonces no me habían asignado ningún
nombre, era sólo un número de cuarto
y las cosas aquello que la luz decidía. Y esa luz
pudo apagarse (como aún hoy lo sigue haciendo).
Tú en cambio tienes nombre de prosapia, y un
apellido que disfrutan las artes más gloriosas.
La pintura por ejemplo. Viajaste a tus anchas
por mi cuerpo, intentaste destruirlo, pero no
hiciste un buen trabajo: el fastidio que me queda
es imperceptible. Ahora estamos en igualdad
de condiciones. Los tuyos siguen dando vueltas
por ahí, pero ya no me importa. No pueden
hacerme ningún daño. Preguntarás por qué
te sigo. No es tan simple. Te debo el milagro
de la música, te debo el pudor ensimismado
que algunos confunden con desdén. Te debo
el amor por el silencio y el amor por las palabras.
Ahora ya lo sabes. Te sigo porque nunca te quise.
Reglare de conturi
De patruzeci de ani (patruzeci și șapte
pentru a fi mai exacți) te hăituiesc precum un animal
a lui pradă. Deși, dacă ai putea citi, ai râde:
tu ai fost tot timpul animalul și eu prada.
Dar pe atunci nu mi se pusese un nume, eram doar un număr de cameră
și lucrurile pe care le hotăra lumina. Și acea lumină
putea să pălească (cum încă și azi continuă să o facă).
Tu, în schimb, ai un prenume de vază și un nume
ce desfată cele mai glorioase arte.
Pictura, de exemplu. Ai călătorit după pofta inimii
prin corpul meu, ai încercat să-l distrugi,
dar nu ai făcut o treabă bună: supărarea ce mi-a rămas este imperceptibilă.
Acum suntem pe picior de egalitate. Ai tăi încă dau târcoale pe aici,
dar mie deja nu-mi mai pasă. Nu pot
să-mi facă niciun rău. Te vei întreba de ce
te hăituiesc. Nu este atât de simplu. Îți sunt îndatorat cu minunăția
muzicii, îți sunt îndatorat cu pudoarea distrată
pe care unii o confundă cu nepăsarea. Îți datorez
dragostea pentru tăcere și dragostea pentru cuvinte.
Acum știi asta deja. Te hăituiesc pentru că nu te-am iubit niciodată.
Traducător: Dinu Roxana Antoaneta 2023