Chirinos Eduardo – Arreglo de cuentas, Pluma y espejo

Eduardo Chirinos, pe numele său complet Eduardo Alejandro Chirinos Arrieta, a fost un poet, eseist, traducător, autor de literatură pentru copii și profesor peruan. S-a născut la Lima, la 4 aprilie 1960, și a murit la Missoula, în Statele Unite, la 17 februarie 2016. Este asociat cu așa-numita Generație peruană a anilor ’80.
A studiat la Pontificia Universidad Católica del Perú, iar mai târziu a obținut doctoratul la Rutgers University, în Statele Unite. A predat literatură hispano-americană și spaniolă la University of Montana, unde a locuit în ultimii ani ai vieții. A publicat peste cincisprezece cărți de poezie, dar și eseuri, volume de critică literară, traduceri și cărți pentru copii.
Printre volumele sale se numără Cuadernos de Horacio Morell, Crónicas de un ocioso, Archivo de huellas digitales, Breve historia de la música, No tengo ruiseñores en el dedo, Mientras el lobo está, Medicinas para quebrantamientos del halcón și Naturaleza muerta con moscas. A primit Premiul Casa de América de Poesía Americana în 2001 pentru Breve historia de la música și Premiul de Poezie Generación del 27 pentru Mientras el lobo está. Poezia lui Chirinos combină memoria, ironia, muzica, cultura literară și reflecția asupra limbajului.

Surse:
Poetry Foundation, „Eduardo Chirinos”: https://www.poetryfoundation.org/poets/eduardo-chirinos  
Casa de la Literatura Peruana, „Fallece Eduardo Chirinos, poeta de la Generación del 80”: https://www.casadelaliteratura.gob.pe/fallece-el-poeta-eduardo-chirinos-integrante-de-la-generacion-del-80/ 
Petroperú Cultural, „Eduardo Chirinos, Premio Copé de Poesía 1984”: https://cultura.petroperu.com.pe/biblioteca-virtual/eduardo-chirinos-premio-cope-de-poesia-1984/ 
Latin American Literature Today, „Interview: Eduardo Chirinos”: https://latinamericanliteraturetoday.org/2021/02/when-i-read-im-waiting-poetry-jump-out-me-anywhere-interview-eduardo-chirinos/

Arreglo de cuentas

Desde hace cuarenta años (cuarenta y siete
para ser más exactos) te sigo como el animal
a su presa. Aunque si pudieras leer te reirí­as:
tú has sido siempre el animal y yo la presa.
Pero entonces no me habí­an asignado ningún
nombre, era sólo un número de cuarto
y las cosas aquello que la luz decidí­a. Y esa luz
pudo apagarse (como aún hoy lo sigue haciendo).
Tú en cambio tienes nombre de prosapia, y un
apellido que disfrutan las artes más gloriosas.
La pintura por ejemplo. Viajaste a tus anchas
por mi cuerpo, intentaste destruirlo, pero no
hiciste un buen trabajo: el fastidio que me queda
es imperceptible. Ahora estamos en igualdad
de condiciones. Los tuyos siguen dando vueltas
por ahí­, pero ya no me importa. No pueden
hacerme ningún daño. Preguntarás por qué
te sigo. No es tan simple. Te debo el milagro
de la música, te debo el pudor ensimismado
que algunos confunden con desdén. Te debo
el amor por el silencio y el amor por las palabras.
Ahora ya lo sabes. Te sigo porque nunca te quise.

 

Pluma y espejo

No entiendo por qué elegí esas palabras.
Ninguna seduce, ninguna arrulla, ninguna
me deja dormir por las noches. Pluma agita
sus dos sílabas en mi oreja izquierda. No
es amor no es cosquilleo, tampoco es caricia.
Es un silbato para perros. Al oírlo atravieso
praderas sin detenerme a mirar el paisaje,
a olisquear flores. Yo me arrodillo a sus pies
y agacho la cabeza. Eres único, dice. Y me
revuelve el pelo como hacen las maestras
con los niños más desventajados. Espejo,
en cambio, estira sus alas como un tríptico.
Tres músicos con M y recito Mozart, Mahler,
Mendelssohn. Tres bichos con P, Pantera,
Puma, Pangolín. No siempre es tan fácil,
con aritmética a veces me confundo. Espejo
ama la quietud, favorece la contemplación
pero es engañoso. Oh sí, muy engañoso.
Si expreso alguna duda jala mis orejas hasta
hacerlas doler. Eres malo, dice. Tu obligación
es soñar conmigo, multiplicarte por tres.

Reglare de conturi

De patruzeci de ani (patruzeci și șapte
pentru a fi mai exacți) te hăituiesc precum un animal
a lui pradă. Deși, dacă ai putea citi, ai râde:
tu ai fost tot timpul animalul și eu prada.
Dar pe atunci nu mi se pusese un
nume, eram doar un număr de cameră
și lucrurile pe care le hotăra lumina. Și acea lumină
putea să pălească (cum încă și azi continuă să o facă).
Tu, în schimb, ai un prenume de vază și un nume
ce desfată cele mai glorioase arte.
Pictura, de exemplu. Ai călătorit după pofta inimii
prin corpul meu, ai încercat să-l distrugi,
dar nu ai făcut o treabă bună: supărarea ce mi-a rămas este imperceptibilă.
Acum suntem pe picior de egalitate.
Ai tăi încă dau târcoale pe aici,
dar mie deja nu-mi mai pasă. Nu pot
să-mi facă niciun rău. Te vei întreba de ce
te hăituiesc. Nu este atât de simplu. Îți sunt îndatorat cu minunăția
muzicii, îți sunt îndatorat cu pudoarea distrată
pe care unii o confundă cu nepăsarea. Îți datorez
dragostea pentru tăcere și dragostea pentru cuvinte.
Acum știi asta deja. Te hăituiesc pentru că nu te-am iubit niciodată.

Traducător: Dinu Roxana Antoaneta 2023

Pană și 0glindă

Nu înțeleg de ce am ales acele cuvinte.
Niciunul nu seduce, niciunul nu alină, niciunul
nu mă lasă să dorm noaptea. Pană își agită
cele două silabe în urechea mea stângă. Nu
e iubire, nu e gâdilat, nici mângâiere.
Este un fluierat pentru câini. Când îl aud, străbat
pajiști fără să mă opresc să privesc peisajul,
să miros florile. Îngenunchez la picioarele ei
și îmi plec capul. Ești unic, spune. Și îmi
răvășește părul, așa cum fac învățătoarele
cu copiii cei mai năpăstuiți. Oglindă,
în schimb, își întinde aripile ca un triptic.
Trei muzicieni cu M și recit: Mozart, Mahler,
Mendelssohn. Trei vietăți cu P: Panteră,
Pumă, Pangolin. Nu e mereu așa de simplu,
cu aritmetica mă mai încurc câteodată. Oglindă
iubește nemișcarea, înlesnește contemplația,
dar e înșelătoare. O, da, foarte înșelătoare.
Dacă îmi exprim vreo îndoială, mă trage de urechi până
mă dor. Ești rău, spune. Datoria ta
este să visezi împreună cu mine, să te înmulțești cu trei.

Trăduator: Octavian Rus, 2026