Bracho Coral – El amor es su entornada sustancia
Coral Bracho este o scriitoare, poetă și traducătoare mexicană. A primit, printre altele, Premiul Național de Poezie Aguascalientes 1981, Premiul Xavier Villaurrutia 2003, Premiul Internațional de Poezie Jaime Sabines-Gatien Lapointe 2011, Premiul Internațional de Poezie Zacatecas 2011, Premiul de Poezie al Lumii Latine Víctor Sandoval 2016, Premiul Național de Litere de la Sinaloa 2017 și Premiul Coatlicue 2018, i s-au oferit omagii la Feria de Minería 2011, la Festivalul Internațional de Poezie Zacatecas, la Festivalul Internațional de Poezie Chicago 2013, dedicat ei și lui Carlos Mestre din Spania, și la Festivalul Cosmopoética din Córdoba, Spania, în 2017.
El amor es su entornada sustancia
Encendido en los boscajes del tiempo, el amor
es su entornada sustancia. Abre
con hociquillo de marmota,
senderos y senderos
inextricables. Es el camino
de vuelta
de los muertos, el lugar luminoso en donde suelen
resplandecer. Como zafiros bajo la arena
hacen su playa, hacen sus olas íntimas, su floración
de pedernal, blanca y hundiéndose
y volcando su espuma. Así nos dicen al oído: del viento,
de la calma del agua, y del sol
que toca,
con dedos ígneos y delicados
la frescura vital. Así nos dicen
con su candor de caracolas; así van devanándonos
con su luz, que es piedra,
y que es principio con el agua, y es mar
de hondos follajes
inexpugnables, a los que sólo así, de noche,
nos es dado ver
y encender.
Iubirea e substanța sa atotcuprinzătoare
Aprinsă în hățișurile timpului, iubirea
e substanța sa atotcuprinzătoare. Deschide
cu botișor de marmotă,
poteci și poteci
inextricabile. Este calea
de întoarcere
a morților, locul luminos unde strălucesc ei
adesea. Asemenea safirelor sub nisip
își făurește propria plajă, talazurile intime, înfloritura- i
albă de silex, cufundându- se
și revărsându- și spuma. Astfel ne șoptește la ureche: despre vânt,
despre liniștea apei, și despre soarele
ce atinge,
cu degete magmatice și delicate
prospețimea vitală. Astfel ne șoptește
prin candoarea scoicilor; și tot așa ne împresoară
cu lumina ei, care este atât piatra,
cât și obârșia apei, și este o mare
de adânci frunzișuri
inexpugnabile, pe noi, cei cărora doar așa, noaptea,
ne e hărăzit să o vedem
și să scânteiem.
Trăducator: Vasile Cristina-Andreea 2024