Calcaño María – El otro rostro
María José Francisca del Carmen Calcaño Ortega (Maracaibo, 12 decembrie 1906- 12 decembrie 1956) a fost o poetă venezuelană a cărei operă a fost marcată de erotism. Acest eros se manifestă în poeziile sale într-o formă simplă și directă, marcată de dorință. Opera sa a fost considerată subversivă pentru acea epocă datorită faptului că intra în contradicție cu morala vremii. María Calcaño este considerată prima poetă venezuelană care a adoptat modernismul prin intermediul bucuriei exprimării libere.
El otro rostro
Me ha besado.
Era la misma noche de antes.
El rumor de las hojas conocido.
Las manos iguales…
No distinguía el color de sus ojos;
pero brillaban
como todos los ojos
prendidos de deseos.
El viento daba sobre el rostro,
y la noche era un pozo de ternura.
Como por alegres palmas protegidos,
nos hundimos en la tierra
con temor y con júbilo.
Incliné la cabeza
y la escondí en su pecho.
Seguramente reímos juntos
cuando empezó a llover.
Cerré los ojos
y se me fue el mundo.
¡Y no era él!
Celălalt chip
M- a sărutat.
Era aceeași noapte de odinioară.
Freamătul binecunoscut al frunzelor.
Aceleași mâini…
Nu- i deslușeam culoarea ochilor;
dar scânteiau
la fel ca toți ochii
înflăcărați de dorință.
Vântul adia peste chip,
și noaptea era un izvor de tandrețe.
De parcă eram ocrotiți de palme bucuroase,
ne- am cufundat în pământ
cu temere și cu exaltare.
Mi- am plecat capul
și m- am cuibărit la pieptul lui.
Cu siguranță am râs amândoi
când a început să plouă.
Am închis ochii
și lumea a dispărut…
Și nu era el!
Traducător: Vasile Cristina