Ibarbourou Juana de – Como una sola flor desesperada
Juana de Ibarbourou, cunoscută și ca Juana de América, (n. 1892 – d. 1979) a fost o scriitoare uruguayană. Poezia sa, cea de început fiind foarte erotică, este notabilă datorită identificării sentimentelor sale cu natura din jur. A fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Literatură de patru ori. A fost feministă, naturalistă și panteistă, iar natura și eroticismul definesc o majoritate a poeziei sale.
A fost numită „Femeie a Americilor” de către Uniunea Americană a Femeilor din New York în 1953, a primit Marele Premiu Național pentru Literatură în Uruguay în 1959, i-a fost acordat Ordinul Quetzal în Guatemala în 1960 și i s-a acordat Medalia de Aur a lui Grancisco Pizarro în Peru în 1935, printre multe alte premii și onoruri.
Como una sola flor desesperada
Lo quiero con la sangre, con el hueso,
con el ojo que mira y el aliento,
con la frente que inclina el pensamiento,
con este corazón caliente y preso,
y con el sueño fatalmente obseso
de este amor que me copa el sentimiento,
desde la breve risa hasta el lamento,
desde la herida bruja hasta su beso.
Mi vida es de tu vida tributaria,
ya te parezca tumulto, o solitaria,
como una sola flor desesperada.
Depende de él como del leño duro
la orquídea, o cual la hiedra sobre el muro,
que solo en él respira levantada.
Ca o singură floare disperată
O doresc cu sânge, cu os,
cu ochiul care vede și cu respirația,
cu fruntea care înclină gândul,
cu această inimă fierbinte și închisă,
şi cu visul obsedat fatal
de această iubire pe care mă umple sentimentul,
de la râsul scurt la bocetul,
de la rana vrăjitoare până la sărutul ei.
Viața mea aparține vieții tale tributare,
Fie că pare tumult sau singuratic,
ca o singură floare disperată.
Depinde de el ca un buștean dur
orhideea sau iedera de pe perete,
că numai în el respiră ridicat.
Traducător: Draghici Ioana Daria 2023