Peri Rossi Cristina – Asombro
Cristina Peri Rossi (12 noiembrie 1941) este o novelistă, poetă, traducătoare și autoare de povești scurte uruguayană. A fost o pionieră și una dintre autoarele asociate cu Boomul Latino-american. Peri Rosi locuiește în Barcelona din 1972, după ce o dictatură civic-militară s-a instalat în Uruguay și i-a cenzurat lucrările. A tradus în spaniolă autori precum Clarice Lispector și Monique Wittig. A lucrat pentru ziare și agenții media precum Diario 16, El Periódico și Agencia EFE.
Peri Rossi a câștigat Premiul Miguel de Cervantes în 2021, cel mai prestigios premiu literar din lumea vorbitoare de limba spaniolă.
Asombro
«Enséñame», dices, desde tus veintiún años
ávidos, creyendo, todavía, que se puede enseñar alguna cosa
y yo, que pasé de los sesenta
te miro con amor
es decir, con lejanía
(todo amor es amor a las diferencias
al espacio vacío entre dos cuerpos
al espacio vacío entre dos mentes
al horrible presentimiento de no morir de a dos)
te enseño, mansamente, alguna cita de Goethe
(«detente, instante, eres tan bello»)
o de Kafka (una vez hubo, hubo una vez
una sirena que no cantó)
mientras la noche lentamente se desliza hacia el alba
a través de este gran ventanal
que amas tanto
porque sus luces nocturnas
ocultan la ciudad verdadera
y en realidad podríamos estar en cualquier parte
estas luces podrían ser las de New York, avenida
Broadway, las de Berlín, Konstanzerstrasse,
las de Buenos Aires, calle Corrientes
y te oculto la única cosa que verdaderamente sé:
solo es poeta aquel que siente que la vida no es natural
que es asombro
descubrimiento revelación
que no es normal estar vivo
no es natural tener veintiún años
ni tampoco más de sesenta
no es normal haber caminado a las tres de la mañana
por el puente viejo de Córdoba, España, bajo la luz
amarilla de las farolas
no es natural el perfume de los naranjos en las plazas
—tres de la mañana—
ni en Oliva ni en Sevilla
lo natural es el asombro
lo natural es la sorpresa
lo natural es vivir como recién llegada
al mundo
a los callejones de Córdoba y sus arcos
a las plazas de París
a la humedad de Barcelona
al museo de muñecas
en el viejo vagón estacionado
en las vías muertas de Berlín.
Lo natural es morirse
sin haber paseado de la mano
por los portales de una ciudad desconocida
ni haber sentido el perfume de los blancos jazmines en flor
a las tres de la mañana,
meridiano de Greenwich
lo natural es que quien haya paseado de la mano
por los portales de una ciudad desconocida
no lo escriba
lo hunda en el ataúd del olvido.
La vida brota por todas partes
consanguínea
ebria
bacante exagerada
en noches de pasiones turbias
pero había una fuente que cloqueaba
lánguidamente
y era difícil no sentir que la vida puede ser bella
a veces
como una pausa
como una tregua que la muerte
le concede al goce.
Uimire
„Învață-mă” spui, de la cei douăzeci și unu de ani ai tăi
pasionați, încă crezând că cineva te poate învăța ceva
și eu, care am trecut de șaizeci
te privesc cu dragoste
adică cu depărtare
(toată iubirea este iubire pentru diferențe
al spațiului gol între două trupuri
al spațiului gol între două minți
al presentimentului oribil de a nu muri în doi)
te învăț, cu blândețe, vreun citat din Goethe
(„oprește-te, clipă, ești atât de frumoasă”)
sau din Kafka („a fost odată, odată a fost
o sirenă care nu cânta”)
în timp ce noaptea alunecă lent spre zori
prin această mare fereastră
pe care o iubești atât de mult
pentru că luminile sale nocturne
ascund adevăratul oraș
și în realitate am putea fi în orice loc
aceste lumini ar putea fi cele din New York
de pe Broadway, cele din Berlin, Konstanzerstrasse,
cele din Buenos Aires, de pe strada Corrientes
și îți ascund unicul lucru pe care îl știu cu adevărat:
poet este doar cel care simte că viața nu este naturală
că este uimire
descoperire revelație
că nu este normal să fii în viață
nu este natural să ai douăzeci și unu de ani
și nici mai mult de șaizeci
nu este normal să te fi plimbat la trei dimineața
pe vechiul pod din Córdoba, Spania, sub lumina
galbenă a felinarelor
nu este natural mirosul portocalelor în piețe
-trei dimineața-
nici în Olivia, nici în Sevilla
naturală este uimirea
naturală este surpriza
natural este să trăiești ca un nou venit
în lume
pe aleile din Córdoba și arcadele sale
în piețele din Paris
în umiditatea Barcelonei
la muzeul de păpuși
în vechiul vagon de pe peron
pe șinele moarte ale Berlinului.
Natural este să mori
fără să fi mers ținându-te de mână
printr-un oraș necunoscut
și fără să fi simțit mirosul iasomiei înflorite
la trei dimineața,meridianul Greenwich
natural este ca ci
ne a trecut ținându-se de mână
printr-un oraș necunoscut
să nu scrie despre asta
să îl îngroape în sicriul uitării.
Viața înflorește din toate părțile
familie
beție
bacantă exagerată
în nopți de pasiuni tulburi
dar exista o fântână care se agita
languros
și era dificil să nu simți că viața poate fi frumoasă
uneori
ca o pauză
ca un armistițiu pe care moartea
îl acordă plăcerii.
Traducător: Maria Popescu 2023