Díaz Ermelinda – Un amanecer y un puerto
Ermelinda Díaz s-a născut la 14 august 1913 în apropiere de Antofagasta, Chile și a murit în 29 martie 2009. Deși a fost contemporană cu mari personalități precum Gabriela Mistral și Violeta Parra, abia în 1988 a început să își publice poezia. Autoare a 14 cărți publicate la Editura Rumbos, acestea au fost reunite în două volume de opere complete, și un al treilea este în pregătire. În Chile există un concurs de poezie dedicat ei.
Un amanecer y un puerto
Mi pecho fue un barquichuelo
que a viejas tierras partió,
buscando sólo un consuelo
y una limosna de amor.
Y al fin de tantos desvelos
el viejo puerto encontró,
puerto de cielo sereno
oculto en tu corazón.
Fuiste puerto de mi ruta solitaria
donde a solas con tu amor yo me encontré,
fuiste bálsamo hechicero de mi alma,
fuiste mágica ilusión que ayer soñé,
y en mis noches resurgiste cual mañana
de un hermoso y placentero amanecer.
Mi pecho fue un barquichuelo
sin luz, sin puerto y sin sol,
tan sólo mirando al cielo
sin piloto y sin timón.
Y al fin de tantos desvelos
el viejo puerto encontró,
puerto de cielo sereno
oculto en tu corazón.
Como el barco que sin rumbo navegaba
en tus brazos una brújula encontré,
la esperanza solamente me alumbraba
cuando al fondo de tus ojos me miré,
al mirarte comprendí que ya aclaraba
en mis noches un hermoso amanecer.
Y al fin de tantos desvelos
el viejo puerto encontró,
puerto de cielo sereno
oculto en tu corazón.
Un răsărit și un port
Pieptul meu era o bărcuță
ce-nspre meleaguri vechi a plecat
căutând doar o consolare
și o fărâmă de adorare.
Iar la capătul atâtor neliniști
vechiul port l-a găsit,
port al cerului senin
în inima ta tăinuit.
Ai fost portul rutei mele solitare
unde discret cu dragostea ta m-am aflat,
ai fost balsam seducător în al meu suflet,
ai fost magica iluzie ce ieri am visat,
ca în noapte să reapari precum dimineața
unui răsărit frumos și fermecat.
Pieptul meu era o bărcuță
fără lumină, fără port și fără soare,
atât doar privind către cer
fără pilot şi fără îndrumare.
Iar la capătul atâtor neliniști
vechiul port l-a găsit,
port al cerului senin
în inima ta tăinuit.
Precum corabia ce fără țintă naviga
în brațele tale o busolă am descoperit,
speranța doar mă ilumina
când în adâncul din ochii tăi m-am privit,
când privindu-te am înțeles că deja
se deslușea în noapte un frumos răsărit.
Iar la capătul atâtor neliniști
vechiul port l-a găsit,
port al cerului senin
în inima ta tăinuit.
Traducător: Cecovniuc Ioana 2023