Otero Blas de – Digo vivir
Blas de Otero Muñoz a fost un poet spaniol. S-a născut la Bilbao, la 15 martie 1916, și a murit la Majadahonda, Madrid, la 29 iunie 1979. Este unul dintre marii poeți spanioli de după Războiul Civil și unul dintre reprezentanții principali ai poeziei sociale din anii 1950.
A studiat Dreptul, dar vocația sa literară s-a impus treptat. Viața lui a fost marcată de crize personale, de experiența religioasă, de neliniște existențială și de contextul politic al Spaniei postbelice. Poezia sa evoluează de la o etapă religioasă și existențială spre o poezie de angajament civic, preocupată de libertate, dreptate și destin colectiv.
Printre cărțile sale se numără Cántico espiritual, Ángel fieramente humano, Redoble de conciencia, Ancia, Pido la paz y la palabra, En castellano, Que trata de España și Historias fingidas y verdaderas. Titlul Pido la paz y la palabra exprimă foarte bine nucleul etic și poetic al operei sale.
Surse:
Fundación Blas de Otero, „Biografía”: https://fundacionblasdeotero.org/biografia-2/
Wikipedia, „Blas de Otero”: https://es.wikipedia.org/wiki/Blas_de_Otero
Digo vivir
Porque vivir se ha puesto al rojo vivo.
(Siempre la sangre, oh Dios, fue colorada.)
Digo vivir, vivir como si nada
hubiese de quedar de lo que escribo.
Porque escribir es viento fugitivo,
y publicar, columna arrinconada.
Digo vivir, vivir a pulso, airada-
mente morir, citar desde el estribo.
Vuelvo a la vida con mi muerte al hombro,
abominando cuanto he escrito: escombro
del hombre aquel que fui cuando callaba.
Ahora vuelvo a mi ser, torno a mi obra
más inmortal: aquella fiesta brava
del vivir y el morir. Lo demás sobra.
Zic să trăim
Fiindcă viața a devenit un roșu fierbinte.
(Sângele a fost, of, Doamne, mereu roșu)
Zic să trăim, să trăim ca și cum nimic
n-are să rămână din ce scriu.
Fiindcă a scrie este vânt fugarnic,
iar a publica, o coloană într-un colț.
Zic să trăim, să trăim cu însuflețire,
cu furie să murim, să cităm de pe scăriță.
Mă-ntorc la viață cu moartea-mi pe umeri,
urând tot ce-am scris: dărâmături ale
omului ce-am fost pe când tăceam.
Mă-ntorc acum la ființa-mi, revin la lucrarea-mi
cea mai nemuritoare: acea petrecere sălbatică
a trăitului și-a muritului. Restul prisosește.
Traducător: Pascaru-Rusu Amalia-Ștefania 2023