Otero Blas de – Digo vivir
Blas de Otero Muñoz (Bilbao, 15 martie 1916 – Majadahonda, 29 iunie 1979) a fost unul dintre reprezentanții principali ai poeziei sociale și poeziei intimiste a anilor ’50 în Spania. Opera sa este influențată de misticii spanioli și de literatura creștină, precum „Baladitas humildes”, publicate în revista „Los Luises”. În anul 1935 a absolvit Facultatea de Drept în Zaragoza. Opera sa se împarte în trei etape: etapa religioasă, etapa existențială și etapa socială.
Digo vivir
Porque vivir se ha puesto al rojo vivo.
(Siempre la sangre, oh Dios, fue colorada.)
Digo vivir, vivir como si nada
hubiese de quedar de lo que escribo.
Porque escribir es viento fugitivo,
y publicar, columna arrinconada.
Digo vivir, vivir a pulso, airada-
mente morir, citar desde el estribo.
Vuelvo a la vida con mi muerte al hombro,
abominando cuanto he escrito: escombro
del hombre aquel que fui cuando callaba.
Ahora vuelvo a mi ser, torno a mi obra
más inmortal: aquella fiesta brava
del vivir y el morir. Lo demás sobra.
Zic să trăim
Fiindcă viața a devenit un roșu fierbinte.
(Sângele a fost, of, Doamne, mereu roșu)
Zic să trăim, să trăim ca și cum nimic
n-are să rămână din ce scriu.
Fiindcă a scrie este vânt fugarnic,
iar a publica, o coloană într-un colț.
Zic să trăim, să trăim cu însuflețire,
cu furie să murim, să cităm de pe scăriță.
Mă-ntorc la viață cu moartea-mi pe umeri,
urând tot ce-am scris: dărâmături ale
omului ce-am fost pe când tăceam.
Mă-ntorc acum la ființa-mi, revin la lucrarea-mi
cea mai nemuritoare: acea petrecere sălbatică
a trăitului și-a muritului. Restul prisosește.
Traducător: Pascaru-Rusu Amalia-Ștefania 2023