Gerbasi Vicente – Mi padre, El inmigrante (III)

Vicente Gerbasi Pifano a fost un poet, eseist, jurnalist, politician și diplomat venezuelean. S-a născut la Canoabo, în statul Carabobo, la 2 iunie 1913, și a murit la Caracas, la 28 decembrie 1992. Este considerat una dintre figurile principale ale poeziei venezuelene contemporane și unul dintre reprezentanții liricii de avangardă din Venezuela.
Era fiul unor imigranți italieni, iar această origine familială a avut un rol important în imaginarul său poetic. A făcut studii în Italia și, întors în Venezuela, s-a integrat în viața culturală a țării. În 1937 a participat la fondarea grupului și revistei Viernes, una dintre mișcările importante ale poeziei venezuelene moderne.
Primul său volum, Vigilia del náufrago, a apărut în 1937. Printre cărțile sale se numără Bosque doliente, Poemas de la noche y de la tierra, Mi padre, el inmigrante, Los espacios cálidos, Círculos del trueno, Por arte del sol și Los colores ocultos. Cartea Mi padre, el inmigrante, publicată în 1945, este considerată una dintre operele sale centrale. Poezia lui Gerbasi unește memoria familială, peisajul tropical, mitul, moartea, copilăria și întrebarea metafizică. A primit Premiul Național de Literatură al Venezuelei în 1968.

Surse:
Ministerio del Poder Popular para la Cultura, Venezuela, „Nace el poeta carabobeño Vicente Gerbasi”: https://www.mincultura.gob.ve/noticias/nace-el-poeta-carabobeno-vicente-gerbasi/  
Biografías y Vidas, „Vicente Gerbasi”: https://www.biografiasyvidas.com/biografia/g/gerbasi.htm  
Fundación Editorial El perro y la rana, „Vicente Gerbasi”: https://www.elperroylarana.gob.ve/libros/vicente-gerbasi/  
Wikipedia, „Vicente Gerbasi”: https://es.wikipedia.org/wiki/Vicente_Gerbasi

Mi padre, el inmigrante (III)

Relámpago extasiado entre dos noches,
pez que nada entre nubes vespertinas,
palpitación del brillo, memoria aprisionada,
tembloroso nenúfar sobre la oscura nada,
sueño frente a la sombra: eso somos.
Por el agua estancada va taciturno el día,
doblegando los juncos hacia barcas de olvido.
El alma silenciosa en las violetas tiembla.
¿No somos un secreto guardado por las horas?
Mirad cómo en el césped de la tarde
la mirada es un brillo de azahares,
cómo se esconde el ser
en el suspiro leve de las frondas.
Algo se cierra siempre en torno a nuestra frente.
El frío de las piedras corre por nuestra sangre.
Un susurrar de nardo desciende por los valles.
Y siempre el hombre solo, bajo el sol y los truenos,
perseguido por voces y látigos y dientes.
El hombre siempre solo, con su mirada, suya,
con sus recuerdos, suyos, y con sus manos, suyas.
El hombre interrogando a sus calladas sombras.
Escucha: yo te llamo desde mis soledades,
desde mis suspirantes comarcas de palmeras
abiertas a los signos luminosos del cielo.
El viento se te enreda con nieblas siderales
y te detiene al píe de negros abedules.
Venados de la luna van corriendo
por la antigua memoria,
y en tu silencio caen llamas del corazón.

Tatăl meu, inmigrantul (III)

Fulger extaziat între două nopţi,
peşte înotând prin norii înserării,
zvâcnire de splendoare, memorie captivă,
nufăr tremurător pe neantul obscur,
vis în faţa umbrei: aceasta suntem.
Prin apa stătută înaintează mohorâtă ziua
îndoind trestiile până la bărcile uitării.
Sufletul mut în violete freamătă.
Nu suntem noi un secret pe care îl ascund orele?
Observaţi cum în iarba după-amiezii
privirea e o scânteiere de flori de portocal,
cum se ascunde fiinţa
în suspinul uşor al frunzişului.
Ceva se închide mereu în jurul tâmplelor noastre.
Răceala pietrelor ne curge prin sânge.
Un murmur de nard coboară prin văi.
Şi întotdeuna omul singur, sub soare şi tunete,
urmărit de voci, de bice şi dinţi.
Omul mereu singur, cu privirea lui, firească,
cu amintirile sale, fireşti, cu mâinile sale, fireşti.
Omul interogându-şi vedeniile tăcute.
Ascultă: eu te chem din solitudinile mele,
din susurătoarele mele ţinuturi de palmieri
deschise semnelor luminoase din cer.
Vântul ţi se încâlceşte cu ceţuri siderale
şi te opreşte pe sub mesteceni negri.
Cerbii lunii gonesc
prin îndepărtate aduceri-aminte,
iar în tăcerea ta se revarsă văpăi din inimă.

Traducător: Gamardo Vasilica C. 2022